[miercuri, 16 noiembrie] Cântând adevărul
Cuvintele acestea [cântarea lui Moise] le-au fost repetate tuturor israeliților și au alcătuit un cântec intonat adesea în tonuri înalte și melodioase. În înțelepciunea lui, Moise le-a prezentat adevărul prin cântec, pentru ca, prin intermediul melodiei, să se familiarizeze cu el și să fie întipărit în mintea tuturor oamenilor din popor, tineri și bătrâni. Pentru copii era important să învețe cântecul, pentru că el le vorbea, avertizându-i, ținându-i în frâu, mustrându-i și încurajându-i. Cântecul era o predică neîntreruptă. – Ellen G. White, „Evanghelizare”, p. 178
Pe tot parcursul călătoriei lor prin pustie, multe lecții prețioase le-au fost întipărite în minte prin intermediul cântărilor. Când Dumnezeu i-a salvat de armata faraonului, toată mulțimea israeliților s-a unit într-un cântec de triumf. Refrenul voios a răsunat până departe în deșert și peste undele mării, iar munții au purtat mai departe ecoul cuvintelor de laudă: „Cântați Domnului, căci și-a arătat slava” (Exodul 15:21). Acest cântec a fost repetat de multe ori în timpul călătoriei, înviorând inimile și aprinzând credința peregrinilor. Din poruncă divină, cântările exprimau legea dată pe Sinai, cu promisiuni ale favorii divine și amintirea eliberării Sale minunate, și erau acompaniate de instrumente, oamenii ținând pasul în timp ce vocile li se uneau în laudă. În acest fel, mintea nu se mai gândea la greutățile drumului, spiritul impetuos se calma, principiile adevărului se consolidau în memorie, iar credința se întărea. Astfel de acțiuni în comun cultivau ordinea și unitatea, iar oamenii dezvoltau o legătură mai strânsă cu Dumnezeu și unii cu alții. – Ellen G. White, „Educație”, p. 19
Pentru ca adevărurile acestea să se imprime și mai bine în mintea tuturor celor prezenți, marele conducător le-a îmbrăcat în versuri sfinte – cântecul acesta nu era doar istoric, ci și profetic. În timp ce relata purtarea minunată a lui Dumnezeu față de poporul Său din veacurile trecute, le prefigura marile întâmplări ale viitorului și biruința finală a celor credincioși când Domnul Hristos Se va arăta din nou în putere și mărire. I s-a poruncit apoi poporului să învețe această istorie profetică și să o înscrie în mintea copiilor și nepoților. Trebuia să fie cântată de adunare când participau la serviciul divin și repetată în timpul lucrului de peste zi. Datoria părinților era să imprime atât de bine cuvintele acestea în mintea receptivă a copiilor lor, încât să nu fie uitate niciodată. – Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, p. 261
După cum israeliții, călătorind prin pustie, își înveseleau pașii cu acordurile cântărilor sfinte, tot astfel Dumnezeu îi îndeamnă pe copiii Săi de astăzi să aducă un spirit de bucurie în peregrinarea lor prin viață. Puține mijloace sunt mai eficiente pentru a fixa în memorie cuvintele Sale ca repetarea lor prin cântec. Un asemenea cântec are o putere extraordinară: supune firile aspre și necultivate, înviorează gândirea, trezește compasiunea, favorizează armonia în acțiune și izgonește tristețea și presimțirile sumbre care distrug curajul și slăbesc puterile. Cântarea este unul dintre cele mai eficiente mijloace de a imprima în inimă adevărurile spirituale. – Ellen G. White, „Educație”, pp. 85, 86
Închinați-vă lui Dumnezeu în fiecare seară și dimineață alături de copiii voștri, citind Cuvântul Lui și cântându-i laude. Învățați-i să repete legea lui Dumnezeu. În privința poruncilor, israeliții au primit următoarele indicații: „Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.” În consecință, Moise i-a învățat pe israeliți să cânte cuvintele legii. În timp ce copiii mai mari cântau la instrumente, cei mai mici mergeau în marș, cântând laolaltă cântecul poruncilor lui Dumnezeu. În anii următori, ei au păstrat în minte cuvintele legii pe care le-au învățat în copilărie. Dacă pentru Moise a fost esențial să încorporeze poruncile în cântece sacre, astfel încât copiii să poată învăța să cânte legea verset cu verset în timp ce mărșăluiau prin pustiu, cât de esențial este în acest moment să îi învățăm pe copiii noștri Cuvântul lui Dumnezeu! Să venim în ajutorul Domnului, învățându-i pe copiii noștri să țină poruncile la literă. Să facem tot ce ne stă în putere pentru ca muzica să fie auzită în casele noastre, ca Dumnezeu să poată intra. Alungați discordia ciondănelilor și îngrijorărilor. Nu permiteți patimilor să iasă la suprafață. Părinții creștini vor înlătura orice trăsătură inacceptabilă de caracter, învățând zilnic de la Marele Învățător să-și educe copiii cu înțelepciune, crescându-i în frica și mustrarea Domnului. – „The Review and Herald”, 8 septembrie 1904
În copilărie, adolescență și tinerețe, Isus a întâmpinat cuvintele nechibzuite și pătimașe, precum și cuvântările acuzatoare și necredincioase cu cântări melodioase și plăcute. Când a fost atacat de critici, vocea I se înălța în cântec. – „The Youth’s Instructor”, 4 aprilie 1901
Isus a pus tact și voie bună în lucrarea Sa. Se cere multă răbdare și spiritualitate pentru a introduce religia Bibliei în viața de familie și în activitatea zilnică, pentru ca în ocupațiile vremelnice ochiul să poată rămâne ațintit numai la mărirea lui Dumnezeu. Și în această privință, Hristos a fost un exemplu. El n-a fost niciodată atât de împovărat de griji lumești încât să nu aibă timp să Se ocupe de lucrurile cerești. Deseori Își exprima bucuria inimii cântând psalmi și melodii cerești. Deseori, locuitorii din Nazaret Îi auzeau vocea înălțându-se în laude și mulțumiri către Dumnezeu. El întreținea legătura cu cerul prin cântec, iar când tovarășii Săi se plângeau de oboseala muncii, erau înviorați de sublimele melodii ieșite de pe buzele Sale. Imnurile Sale de laudă păreau că îi izgonesc pe îngerii cei răi și, asemenea fumului de tămâie, umpleau locul cu mireasmă. Mintea ascultătorilor Săi era transportată din exilul ei pământesc spre căminul ceresc. – Ellen G. White, „Viața lui Iisus”, p. 35
