[duminică, 13 noiembrie]

SECȚIUNEA II

Priviți din nou versetul 16 al capitolului 3 din Coloseni. Iată cum este tradus în prestigiosul lexicon Louw-Nida Greek: „Învățați-vă unii pe alții să cântați psalmi, imnuri și cântări sacre.”

Astăzi, ca și pe vremea lui Pavel, tinerii au adesea nevoie de instruire în privința muzicii potrivite. „Să se audă cântări alinătoare și curate în casă, și vor fi mai puține cuvinte de cenzură și mai multe de veselie, speranță și bucurie. Să se cânte în școală, iar elevii se vor apropia de Dumnezeu, de profesorii lor și unii de alții” („Îndrumarea copilului”, p. 523, în orig.).

Muzica sacră se potrivește cuvintelor sacre. Muzica zgomotoasă, confuză și cu ritmuri senzuale încurajează poftele trupești. Și orice încurajează firescul luptă împotriva Duhului. „Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești. Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul, împotriva firii pământești; sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți” (Galateni 5:16,17).

Comentariul lui Pavel despre această luptă este că o parte din noi vrea să facă binele, iar cealaltă face răul. Cântecele spirituale ne ajută să ne supunem mai ușor legii lui Dumnezeu. Ele nu sunt exagerat de sentimentale și nu sunt conduse nici de ritmul percuției. Practic, ele nu te încurajează să trăiești după emoțiile tale și nici să te supui poftelor. Aceste trei categorii – imnurile, psalmii și cântările spirituale – oferă o mare varietate de muzică sănătoasă. Am văzut anterior că gusturile noastre muzicale nu sunt de încredere. De asemenea, este util să ne amintim că și gusturile se pot adapta.

S-ar putea, de exemplu, să vă displacă modul în care sună imnurile religioase. Dar asta nu înseamnă că o să vă displacă întotdeauna acea melodie. Dacă vă veți hotărî să renunțați la muzica dăunătoare și să ascultați în schimb o muzică mai sănătoasă, gusturile voastre vor începe să se adapteze la calitatea superioară a noului stil. Nu vă descurajați dacă acest lucru o să dureze ceva timp. Cu ajutorul lui Dumnezeu, având inima convertită, veți ajunge să disprețuiți muzica de inspirație demonică pe care poate că ați iubit-o cândva. Iar această schimbare a gusturilor este necesară dacă vrem să intrăm în cer. Fără această schimbare, nici măcar nu ne-am bucura de muzica îngerilor, dacă ni s-ar permite să ajungem acolo.

„Dacă nu primim religia lui Hristos, hrănindu-ne cu cuvântul lui Dumnezeu, nu vom avea dreptul să intrăm în cetatea lui Dumnezeu. Deoarece am trăit hrănindu-ne cu o hrană pământească și educându-ne gusturile ca să iubim lucrurile lumești, nu vom fi potriviți pentru curțile cerești; nu am putea aprecia atmosfera pură și cerească de acolo. Vocile îngerilor și muzica harpelor lor nu ne-ar mulțumi. Știința cerului ar fi o enigmă pentru mintea noastră. Trebuie să fim înfometați și însetați după neprihănirea lui Hristos; avem nevoie să fim modelați prin influența transformatoare a harului Său, ca să fim potriviți pentru societatea îngerilor cerești. „Pentru a ne simți acasă în cer, trebuie să avem cerul înscris în inimile noastre încă de aici („God’s Amazing Grace”, p. 251).

„Într-o dependență umilă și recunoscătoare, cel care a primit o inimă nouă se bazează pe ajutorul lui Hristos. El dezvăluie în viața lui rodul neprihănirii. Cândva s-a iubit pe sine. Plăcerea lumească era plăcerea lui. Acum idolul lui este detronat, iar Dumnezeu domnește pe deplin. Păcatele pe care le-a iubit odată, acum le urăște. El merge ferm și hotărât pe calea sfințeniei” (Ibid., p. 107). (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)