[sâmbătă, 12 noiembrie] Cuvântul în cântec

Mergând din camera de sus în grădina Ghetsimani, Isus a menționat câteva condiții pentru a primi răspuns la rugăciune. Una a fost aceasta: cuvintele Lui trebuiau să rămână în ucenici. „Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da” (Ioan 15:7).

Una dintre cele mai eficiente modalități prin care cuvintele lui Hristos pot să rămână în noi este prin cântarea versetelor din Scripturi. Muzica Scripturii nu este singura modalitate de a păstra cuvintele lui Hristos în inimile noastre. Dar este una dintre cele mai eficiente. Pavel spune că atunci când cântăm cuvintele lui Dumnezeu, acele cuvinte trăiesc în noi „din belșug”. „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră” (Coloseni 3:16).

Desigur, cuvintele Scripturii pot fi transpuse în orice stil muzical. Dar, așa cum vasele sacre din sanctuar nu puteau să sfințească vinul Babilonului la sărbătoarea lui Belșațar, cuvintele sfinte nu pot sfinți muzica lipsită de sfințenie. Distincția dintre muzica sacră și cea profană este o parte importantă a educației religioase. În vechime, „arta melodiei sacre era cultivată cu sârguință în școlile profeților. Nu se auzea niciun vals frivol, niciun cântec superficial; ci psalmi sfinți și solemni de laudă la adresa Creatorului, înălțându-I numele și povestind minunatele Sale lucrări” („Signs of the Times”, 22 iunie 1882).

Muzica Scripturii este un gen specific. În mod ideal, melodiile sunt ușor de învățat, iar ritmurile sunt ca granitul de sub dealuri – stabil, dar neobservat. Mult mai multe cântări pe baza versetelor biblice urmează să fie scrise. Pe măsură ce contemplăm Scriptura și căutăm să ne aducem viața în armonie cu sfaturile împărtășite, Duhul Sfânt ne poate inspira cântări noi (vezi Psalmii 40:3; 144:9).

Deseori, muzica sacră a fost una din modalitățile de manifestare a Duhului Sfânt. În timp ce unii oameni încearcă să-și înece grijile îmbătându-se, creștinii reușesc fiind plini de Duhul lui Dumnezeu. De la El primim pace și bucurie și suntem încurajați în timp ce cântăm imnuri sacre. „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh. Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești și cântați și aduceți din toată inima laudă Domnului” (Efeseni 5:18,19).

Muzica sacră este o modalitate plăcută de a învăța și de a ne învăța unul pe celălalt. Psalmii 105:1,2 spune: „Lăudați pe Domnul, chemați Numele Lui! Faceți cunoscute printre popoare isprăvile Lui! Cântați, cântați în cinstea Lui! Vorbiți despre toate minunile Lui!” Moise a folosit muzica în predarea învățăturilor lui. El „i-a îndemnat pe israeliți să pună pe melodie cuvintele Legii. Copiii mai mari cântau la instrumente, iar cei mai mici mărșăluiau, cântând în cor cântarea poruncilor lui Dumnezeu. În anii de mai târziu, ei au păstrat în memorie cuvintele Legii învățate în copilărie” („Evanghelizare”, p. 500).

Dacă le-am învățat, Duhul Sfânt va folosi acele cântări compuse pe baza versetelor biblice pentru a ne reaminti cuvintele lui Dumnezeu (vezi Ioan 14:26). Muzica sacră învățată în copilărie „este unul dintre cele mai eficiente mijloace de a impresiona inima cu adevărul spiritual. Deseori, când sufletul apăsat și gata să-și piardă nădejdea își aduce aminte de un îndemn al lui Dumnezeu – melodia de mult uitată a unui cântec din copilărie – ispitele își pierd puterea, viața capătă un nou sens și o nouă țintă, iar curajul și bucuria sunt împărtășite și cu alte suflete!” („Îndrumarea copilului”, p. 523, în orig.).

Când ne încurajăm astfel unul pe altul, propriile noastre gânduri devin mai profunde. În acest fel, viața noastră capătă mai mult sens. (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.)