[marți 8 noiembrie] Dărnicia californiană

În numărul din 21 aprilie 1874 al „Review”, fratele White a propus ca pe coasta Pacificului să apară o revistă („Signs of the Times”). În perioada aceea, plănuiserăm să organizăm întâlniri în Cloverdale și deja expediaserăm cortul de 18 m.

Când fratele și doamna White au venit să viziteze familia sorei Willis și pe cea a fratelui Tay, sora White i-a spus soțului ei: „Acesta este locul în care am văzut că ar trebui să înființăm ziarul.” Așa stând lucrurile, se părea că prezentarea adevărului în Oakland era un lucru de o mare importanță. Fratele White a hotărât imediat să-și mute bunurile casnice de la Santa Rosa aici. În timp ce se rugau pentru aceasta, au fost atât de impresionați să organizeze întâlnirile de cort aici, încât nu au putut dormi. Fratele White a pornit spre Alexander Valley, în apropiere de Healdsburg, traversând râul Russian ca să întâlnească echipa ce transporta cortul la Cloverdale. A ajuns tocmai la timp, iar cortul a fost pus în trenul spre Oakland. Cortul a fost ridicat pe un teren frumos în luna aprilie, iar întâlnirile au fost conduse de frații Canright și Cornell.

Duminică, 14 iunie, a fost o zi splendidă pentru un botez pe malul frumosului lac Merritt. Pe o stâncă la nouă metri deasupra țărmului s-au adunat între 1.500 și 2.000 de oameni, în timp ce pe apă pluteau numeroase bărci mici. Înainte de botez, fratele White a ținut o predică scurtă, serioasă și convingătoare despre lege și botez. Toți au ascultat cu cel mai mare respect, după care 23 de persoane au fost botezate.

Cât de bine îmi amintesc acea zi din Oakland, când ne-am adunat în camera fratelui Canright, având răsfirate pe podea paginile primului număr din Signs, proaspăt adus de la tipografie. Împreună cu familia White și familia Canright, ne-am închinat în rugăciune și am cerut binecuvântarea lui Dumnezeu pentru „noua revistă”. Fratele White s-a apucat de această acțiune cu teamă și neliniște, și totuși cu credință în Dumnezeu. Timpul a arătat că revista era exact ceea ce aveam nevoie. Până acum, mare este binele realizat prin acest mijloc.

Deoarece căldura verii din Woodland era prea mare pentru starea de slăbiciune a soției mele, ne-am vândut casa din Santa Rosa și ne-am mutat la St. Helena. Pe data de 24 septembrie, am ridicat cele două corturi de câte 18 m unul lângă altul, fiind despărțite doar de o pânză de legătură, pe locul de tabără din Yountville. Am fost privilegiați să-l avem alături de noi pentru prima dată pe fratele George I. Butler, membru al comitetului Conferinței Generale. Din moment ce soția mea era nerăbdătoare să se bucure de întâlniri și simțea că aceasta ar putea fi ultima ei ocazie, am amenajat un cort pentru ea și sora ei chiar în spatele cortului de întâlnire, unde putea să se întindă pe pat și să asculte predicile.

Pe data de 11 octombrie, le-am spus oamenilor că dorința Conferinței Generale era să strângem 4.000 de dolari pentru a susține revista „Signs of the Times”. Prezența lui Dumnezeu s-a făcut simțită la întâlnire și, în câteva minute, fără niciun îndemn, s-au strâns 19.414 dolari. În după-amiaza aceea urma să aibă loc o ședință pentru strângerea unui fond de 500 de dolari pentru întâlniri de tabără, dar cum de dimineață darurile au fost atât de bogate, am zis că nu mai cerem alți bani. Fratele T.M. Chapman a spus: „Încercați-ne și haideți să vedem dacă nu vom strânge fonduri pentru un cort și întâlniri de tabără.” A început cu 50 de dolari, iar în scurt timp s-a adunat o sumă de 1.616 de dolari. Aceasta a fost a treia și cea mai mare întâlnire de tabără organizată vreodată în California. În ultima zi, 49 de persoane au fost botezate în râul Napa, care curgea pe lângă tabără: printre oamenii care s-au botezat era și Knud Brorsen, care a devenit un pionier al Evangheliei în Norvegia.

Wesley Diggins, din San Francisco, a înaintat o cerere serioasă ca să montăm cele două corturi în orașul său. Am rezervat o bucată de teren pe bulevardul Golden Gate Ave și am dat startul întâlnirilor pe data de 16 octombrie. Fratele Butler a participat la ele până pe data de 1 noiembrie, când s-a întors în Michigan împreună cu fratele Cornell. În fiecare seară, erau prezente între 800 și 1.200 de persoane.

Lucrarea mea a fost asociată mai mult sau mai puțin cu fratele și sora White până în luna februarie, când din cauza sănătății precare a partenerei mele m-am întors acasă, la St. Helena. Am vorbit adunării de acolo în zilele de Sabat. Soția a murit în pace pe data de 24 martie. Doarme liniștită în cimitirul din St. Helena.