[marți, 11 octombrie] O mărturie perfect sincronizată

Pe data de 14 iunie, când au început întâlnirile noastre de pe Market St. din San Francisco, fiecare loc era ocupat. În seara următoare, fratele M.E. Cornell a sosit din Est ca să-mi ofere asistență. Am continuat cu întâlnirile până pe data de 27 iulie, când vânturile alizee au devenit atât de reci, încât am acceptat o ofertă de a organiza întâlniri în clădirea bisericii baptiste de pe Sixth Street.

În luna ianuarie din 1872 am avut parte de o experiență ce a slujit la confirmarea credinței acelei tinere biserici în Spiritul profeției. Fratele Cornell a insistat să urmeze o traiectorie independentă despre care am simțit că va aduce reproșuri atât lui, cât și cauzei. Oricât de nevinovat părea, el s-a purtat nedrept cu o doamnă din adunare. Fiind părtinitor, acest lucru a stârnit comentarii în rândurile dușmanilor credinței. Deși fapta lui nu intra în sfera imoralității, am stat de vorbă cu el spunându-i că ar trebui să evite orice aparență rea. El a spus că nu era treaba nimănui și că putea să meargă pe stradă cu oricine dorea. Membrii mai bătrâni ai bisericii au văzut răul din rătăcirea lui și au fost gata să-l cenzureze, dar cei mai tineri i-au ținut partea.

Astfel, chestiunea a fost discutată în Sabatul din data de 27 ianuarie, când a fost luată decizia că trebuie făcută o anchetă și trebuie să fie luate măsuri. După toate aparențele, nu se putea evita o scindare a bisericii. A fost stabilită o ședință duminică, la ora 9. Am petrecut o mare parte din noapte în rugăciune. În dimineața zilei de 28, când am pornit spre ședință, mi-am întâlnit fratele pe trotuar, lângă locul de îmbarcare, plângând. El mi-a spus: „Frate Loughborough, nu o să merg la întâlnirea aceea de astăzi.”

„Nu mergi la ședință?”, l-am întrebat cu uimire. „De ce? Ședința are legătură cu cazul tău!”

„Știu”, a spus, „dar am greșit. Ai dreptate în privința poziției adoptate față de mine. Iată aici o scrisoare de mărturisire pe care am scris-o bisericii. E mai bine dacă o să le-o citești tu. Iar pentru cei care ar putea simpatiza cu mine, e mai bine dacă nu voi fi prezent.”

„Dar ce s-a întâmplat de ieri și până azi încât a avut loc o așa de mare schimbare?”, l-am întrebat.

„Azi-noapte, după Sabat, am fost la oficiul poștal, unde primisem o scrisoare de la sora White”, mi-a explicat el și mi-a dat scrisoarea ei. „Spune bisericii că eu accept faptul că această scrisoare este o mărturie de la Dumnezeu și mă pocăiesc.”

În scrisoare erau scrise următoarele: „Frate Cornell, mi s-a arătat că acum ar trebui să fii foarte discret în comportament și în cuvinte. Ești urmărit de inamici. Ai produs neplăceri unui bărbat care are puterea de a influența mulțimea. Ținând cont că în prezent ești despărțit de soția ta, dacă vei oferi ocazia, vei fi privit cu suspiciune și vei fi înconjurat de manifestări de gelozie și de minciuni. Dacă nu ești precaut, vei aduce asupra cauzei lui Dumnezeu reproșuri ce nu vor putea fi șterse curând… Satana te ispitește să te porți neînțelept. Acum e momentul să te arăți bărbat, să arăți harul lui Dumnezeu prin răbdarea și curajul tău… Ai grijă să nu te lași ademenit ca femeile să devină confidentele tale sau să le permiți acestora să te facă confidentul lor. Ține-te la distanță de societatea femeilor cât poți de mult. Vei fi în pericol” (Scrisoarea 23, 1871).

Numai că trebuie să ne întoarcem un pic în timp. Acest sfat i-a fost dat sorei White într-o viziune din data de 10 decembrie 1871, în timp ce călătorea în Vermont. Ea a început să scrie partea referitoare la fratele Cornell pe data de 27 decembrie, dar nu a terminat-o atunci. În dimineața zilei de 18 ianuarie 1872, devreme, s-a trezit sub puterea unei impresii puternice: „Scrie-ți mărturia pentru California imediat și trimite-o chiar cu poșta următoare. Este nevoie de ea.” Apoi a fost impresionată cu un alt îndemn, a doua oară. S-a ridicat repede și a terminat scrisoarea. Înainte de micul dejun, i-a dat-o fiului ei Willie, spunând: „Du scrisoarea la oficiul poștal, dar n-o pune în cutie. Dă-i-o directorului de poștă și roagă-l să se asigure că o pune în pachetul de scrisori care sunt trimise în această dimineață.”

Pe vremea aceea erau necesare nouă zile să ajungă corespondența terestră de la Michigan în California. Dacă scrisoarea ar fi sosit cu o zi mai târziu, nu încape îndoială că biserica ar fi fost dezbinată. Dacă scrisoarea ar fi venit cu câteva zile mai devreme, biserica nu i-ar fi văzut rostul. Membrii bisericii noastre din San Francisco au înțeles imediat că nicio persoană de pe Coasta de Vest nu i-ar fi putut comunica doamnei White informația la timp pentru ca ea să scrie acea scrisoare, deoarece situația încă nu se întâmplase atunci. Momentul perfect al consilierii a confirmat darul Spiritului Profetic în biserică.