[duminică, 14 august]

SECȚIUNEA II

Fiara care reprezenta Babilonul era un leu cu aripi de vultur. Chiar babilonienii foloseau un leu înaripat ca să-și reprezinte imperiul. Leul este numit câteodată regele animalelor, iar vulturul, regele din aer; iar acestea descriu sugestiv întinderea și influența puternică a Imperiului Babilonian.

A doua fiară era un urs care stătea într-o rână. Acesta reprezenta Imperiul Medo-Persan, care era compus din mezi și perși. La început, mezii au fost mai puternici decât perșii, dar apoi, cei din urmă au obținut întâietate, iar istoricii se referă în general la această împărăție ca fiind Imperiul Persan. În viziune, acest lucru a fost ilustrat prin faptul că ursul stătea cu o parte mai sus decât cealaltă.

A treia fiară era un leopard care avea patru aripi și patru capete, reprezentând Grecia. Cele patru aripi semnifică sugestiv viteza de fulger cu care Alexandru cel Mare a cucerit vastul lui imperiu, el murind prematur, la numai 32 de ani. După moartea neașteptată și timpurie a lui Alexandru, imperiul lui a fost împărțit în patru între generalii săi – Cassandru, Lisimah, Ptolemeu și Seleucus.

Ultima fiară, cea mai îngrozitoare, este o descriere potrivită a Romei. Așa cum îngerul a spus în interpretarea lui, „fiara a patra este o a patra împărăție care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâșia tot pământul, îl va călca în picioare și-l va zdrobi” (Daniel 7:23). Această fiară teribilă avea zece coarne. Îngerul a explicat că „cele zece coarne înseamnă că din împărăția aceasta se vor ridica zece împărați” (Daniel 7:24).

Majoritatea acestor împărății au devenit predecesoarele sau fondatoarele națiunilor moderne ale Europei (Anglia, Franța, Germania, Italia, Elveția, Spania și Portugalia).

Unul dintre aspectele cele mai uimitoare ale acestei profeții este că Dumnezeu cunoaște în detaliu viitorul. Cum ar fi putut vreo persoană neinspirată să-și dea cu părerea că Imperiul Roman avea să fie împărțit în zece regate și nu va fi cucerit de unul mai puternic? Ce alinare este să știm că Dumnezeul nostru cunoaște la perfecție viitorul! Această lecție ne este de ajutor în încercările noastre de zi cu zi.

„Dacă te-ai consacrat lui Dumnezeu ca să îndeplinești lucrarea Lui, nu ai niciun motiv de îngrijorare pentru ziua de mâine. Domnul căruia Îi slujești cunoaște sfârșitul de la început. Evenimentele viitorului, care sunt ascunse ochilor tăi, sunt ca o carte deschisă pentru Cel ce este atotputernic.

Când luăm în mâinile noastre administrarea lucrărilor pe care trebuie să le facem și ne bazăm pe propria înțelepciune pentru a avea succes, noi luăm pe umeri o povară pe care Dumnezeu nu ne-a dat-o și încercăm să o purtăm fără ajutorul Lui. Ne asumăm o responsabilitate care Îi aparține lui Dumnezeu și, astfel, ne așezăm, realmente, în locul Lui.

Când anticipăm pericolul și nereușita și avem toate motivele să fim siguri că vor veni, putem să ne îngrijorăm, pe bună dreptate. Dar, dacă vom crede cu adevărat că Dumnezeu ne iubește și ne vrea binele, vom înceta să ne temem de viitor. Ne vom încrede în Dumnezeu cum se încrede un copil în părintele său iubitor. Atunci, tulburările și obsesiile noastre chinuitoare vor dispărea, pentru că voința noastră este absorbită de voința lui Dumnezeu” („Cugetări de pe Muntele Fericirilor”, p. 42). (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)