[sâmbătă, 13 august] Prezentarea capitolului 7 din Daniel – partea 1

Biblia dă puține detalii despre succesorii lui Nebucadnețar. Dacă tradiția ebraică este corectă, fiul lui, Evil-Merodac, a administrat slab împărăția în timpul celor șapte ani de nebunie ai tatălui lui. Când Nebucadnețar și-a revenit la normal și a luat din nou tronul, a aflat despre conducerea proastă a fiului și l-a aruncat în închisoare. Aici, Evil-Merodac l-a cunoscut pe Ioiachin, iar cei doi au devenit prieteni. După moartea lui Nebucadnețar, Evil-Merodac a ocupat din nou tronul tatălui său și l-a eliberat pe Ioiachin. (Vezi 2 Împărați 25:27-30).

Istoricii au consemnat vremuri tulburi în Babilon. Evil-Merodac a domnit doar pentru puțin timp înainte să fie asasinat. Au urmat alte domnii scurte și a mai existat cel puțin un asasinat. Scrierile istoricilor diferă în detalii, dar cam la zece ani după moartea lui Nebucadnețar, conducător în Babilon a ajuns Belșațar.

În această perioadă de instabilitate politică, Dumnezeu i-a dat lui Daniel un vis în care i-a prezentat istoria lumii, cu tulburările și durerile ei, până la final. Daniel s-a trezit că se afla pe o plajă de la Marea Mediterană. Sufla un vânt teribil, iar valurile umflate se izbeau de țărm.

Plin de uimire, Daniel privi patru creaturi ieșind din apă, una după alta, înghițind alene nisipurile timpului. În Daniel 7, el ne-a lăsat un rezumat al viziunii.

Mai întâi, Daniel a văzut o fiară care se asemăna cu un leu cu două aripi, ce se lupta să iasă din apele învolburate. Aripile i-au fost smulse, făcând ca fiara să se ridice pe picioarele dinapoi, iar în locul inimii de leu a primit una de om. Dintr-odată, din marea furtunoasă a apărut o fiară ce semăna cu un urs; stătea într-o rână și avea trei coaste în gură. Aceasta a primit porunca să se ridice și să mănânce multă carne. A urmat apoi un animal asemănător cu un leopard, numai că avea patru aripi și patru capete. Acestuia i s-a dat stăpânire pentru un timp. Ultima fiară era cea mai înspăimântătoare și nu semăna cu niciun animal văzut vreodată de Daniel. Poate că arăta ca un tiranozaur. Era o fiară înspăimântătoare, teribilă și incredibil de puternică, având dinți mari de fier, capabili să sfărâme în bucăți și să devoreze. Apoi, călca în picioare ce mai rămânea (vezi Daniel 7:4-7).

Ca răspuns la întrebarea lui Daniel, un înger i-a explicat că aceste patru fiare reprezentau patru împărății mărețe pe care Daniel și le-a reamintit din visul lui Nebucadnețar (vezi versetele 17, 23). Fiara asemănătoare cu un leu reprezenta Babilonul, cea asemănătoare cu ursul, Medo-Persia, cea asemănătoare cu leopardul, Grecia, iar ultima, care semăna cu un balaur, Roma.

Aceasta nu a fost o simplă repetiție a visului lui Nebucadnețar, ci și o dezvoltare a profeției inițiale, adăugând mai multe detalii suplimentare. Asemenea unui bun profesor, Dumnezeu a construit în plus, pe informația dată anterior. Din această profeție, aflăm despre forțele nevăzute care au smuls „aripile” națiunii și au căutat să provoace distrugerea. De asemenea, aflăm că Dumnezeu este Acela care controlează destinul popoarelor, nu omul. Dumnezeu este Acela care dă stăpânire și tot El o ia.

„În analele omenirii, dezvoltarea națiunilor, creșterea și prăbușirea imperiilor apar ca fiind dependente de voința și vitejia omului. Cursul evenimentelor pare a fi într-o mare măsură determinat de puterea, ambiția sau capriciile acestuia. În Cuvântul lui Dumnezeu însă, perdeaua este dată la o parte și, în spatele întregului hățiș de interese, putere și pasiuni omenești, vedem cum Cel Preamilostiv lucrează în tăcere și cu răbdare și Își aduce la îndeplinire planurile” (Educație, p. 90).

Acest Dumnezeu este Acela care, în liniște și cu răbdare, caută să lucreze în viețile noastre. Îl veți lăsa să lucreze în viața voastră astăzi? (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.)