marți, 9 august 2022
Comentariile sunt închise pentru [luni, 8 august]

[luni, 8 august]

SECȚIUNEA III


În momentul când căpeteniile și satrapii l-au adus pe Daniel, Darius și-a dat seama că fusese luat de prost. Într-o clipă, a înțeles că nimic din cuprinsul legii nu fusese gândit ca să-l preamărească. „Împăratul s-a mâhnit foarte mult când a auzit lucrul acesta; s-a gândit cum ar putea să scape pe Daniel și, până la asfințitul soarelui, s-a trudit să-l scape” (Daniel 6:14).

Unii ar putea crede că Darius ar fi trebuit să-și poată lua cuvântul înapoi și să-și șteargă semnătura de pe decret. Numai că nu avea cum. Această întâmplare ne reamintește că „cuvintele odată spuse și faptele odată comise nu mai pot fi retrase niciodată…. Cel mai mare cuceritor de pe pământ nu poate să anuleze consemnările nici măcar ale unei singure zile” („Tragedia veacurilor”, p. 498).

Împăratul Darius a căutat să repare răul provocat de acțiunea lui negândită, dar cel mai puternic împărat al lumii nu putea opri consecințele propriei greșeli. Într-o ultimă încercare disperată, l-a chemat pe Daniel ca să vadă ce are de spus acesta în apărarea lui. Poate că Darius spera că Daniel o să nege că s-a rugat și va oferi un alibi care să fie suficient pentru a scăpa de pedeapsa morții. „Daniel a avut ocazia să vorbească în propria apărare și, cu mult curaj, și-a recunoscut credința în Dumnezeul cel viu, Creatorul cerurilor și al pământului. El a făcut o confesiune nobilă de credință, relatându-și experiența de la prima sa legătură cu împărăția” („The Youth’s Instructor”, 1 noiembrie 1900).

„Căci n-avem nicio putere împotriva adevărului, ci pentru adevăr” (2 Corinteni 13:8). Planurile lui Satana fuseseră din nou dejucate. Înaintea marii curți a Imperiului Medo-Persan, Daniel a dat o mărturie răsunătoare despre importanța și puterea rugăciunii. Pe măsură ce-l asculta, în inima lui Darius a început să se aprindă credința că Dumnezeul lui Daniel îl putea scăpa pe acesta de lei. Când l-au luat pe Daniel, Darius l-a încurajat spunându-i: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujești, să te scape!” (Daniel 6:16).

În seara aceea, dușmanii lui Daniel s-au dus acasă, „au băut vin în neștire și s-au felicitat pentru reușita lor în a-l îndepărta pe acela pe care nu-l puteau mitui să părăsească calea integrității” („The Youth’s Instructor”, 1 noiembrie 1900). Nu însă și Darius. Inima lui era plină de convingerea că Dumnezeul lui Israel, despre care mărturisise Daniel, era adevăratul Dumnezeu. El petrecuse noaptea cufundat în gânduri, postind și rugându-se – nu idolilor păgâni, ci Aceluia pe care începea să-L recunoască drept Dumnezeul adevărat” (Idem).

Dimineața, împăratul s-a grăbit să meargă la groapa cu lei, unde a strigat plin de neliniște: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujești necurmat, să te scape de lei?” (Daniel 6:20).

Spre ușurarea de nedescris a lui Darius, Dumnezeu îl scăpase pe slujitorul Lui credincios. Tradiția ebraică raportează că dușmanii lui Daniel s-au plâns că Darius hrănise leii chiar înainte să-l arunce pe Daniel în groapa animalelor și că din acest motiv scăpase Daniel. Darius le-a pus la probă teoria, aruncându-i pe acuzatori în groapa cu lei ca să vadă ce se întâmplă. „Până să ajungă în fundul gropii, leii i-au și apucat și le-au fărâmițat oasele” (versetul 24).

Odată ce acuzatorii lui Daniel au murit, Darius a emis un decret în care Îl preamărea pe Dumnezeul lui Israel. Nu-i de mirare că „Satana se înfurie când aude rugăciuni aprinse, căci știe că va pierde… Rugăciunea credinței este puterea cea mai mare a unui creștin și, în mod cert, îl va învinge pe Satana. Din acest motiv insinuează că nu avem nevoie să ne rugăm. El detestă numele lui Isus, apărătorul nostru, iar când noi venim cu sinceritate la Isus pentru ajutor, gazda lui Satana se alarmează” („The Review and Herald”, 18 februarie 1862).

Haideți, așadar, să ne luăm timp regulat pentru rugăciune sinceră și serioasă!
(Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea III.)

ÎNTREBĂRI DE REFLECȚIE

SECȚIUNEA I

  1. De ce le era teamă căpeteniilor și satrapilor din Imperiul Medo-Persan de onestitatea lui Daniel?

De ce nu-l puteau amenința cu șantajul pe Daniel?

  1. Ce anume ar trebui să ne caracterizeze acțiunile până și acasă? Proverbele 22:29; Romani 12:11; Matei 25:21; Coloseni 3:23,24
  2. Citiți Efeseni 6:10-12. Ce forțe caută să ne influențeze fiecare acțiune, chiar dacă sunt nevăzute?

SECȚIUNEA II

  1. Citiți Matei 6:6. Ar fi fost mai bine pentru Daniel să se roage într-un loc unde nu putea fi văzut?
    De ce nu? Luați în considerare Matei 6:5 și primele două paragrafe ale paginii 6.
  1. Citiți Ieremia 12:5. Cum va dezvălui caracterul păzitorilor Sabatului o lege duminicală națională, cu tot cu amenzi și închiderea în închisoare?
    De ce în timpul unei astfel de crize, foști păzitori ai Sabatului nu vor păzi din nou Sabatul?
    SECȚIUNEA III
  2. Cine a murit în groapa cu lei conform Daniel 6? În ce fel este acest episod o ilustrație pentru ceea ce li se va întâmpla la întoarcerea lui Isus celor care au persecutat poporul lui Dumnezeu?
  3. Citiți 2 Corinteni 13:8. Dați câteva exemple despre adevărul acestui verset din Daniel 1-6.

Studiu suplimentar: „Profeți și regi”, pp. 539–548 (în orig.); „Sfințirea vieții”, pp. 42–45 (în orig.); „Calea către Hristos”, pp. 93–104.