[miercuri, 20 iulie] O integritate fermă
Când Domnul Isus Hristos se manifestă față de copiii oamenilor, o Putere nevăzută se adresează sufletelor lor. Aceștia realizează că se află în prezența Celui Infinit. Înaintea Maiestății Sale, împărații și nobilii tremură și recunosc că Dumnezeul cel Viu este deasupra tuturor puterilor omenești. Evreii captivi i-au spus lui Nebucadnețar despre Domnul Hristos, Mântuitorul care trebuia să vină, iar din descrierea oferită astfel, împăratul i-a recunoscut chipul celui de-al patrulea din cuptorul încins ca fiind Fiul lui Dumnezeu.
Uitând de propria măreție și demnitate, Nebucadnețar a coborât de pe tron și s-a grăbit să ajungă la cuptor. Cuprins de remușcare și de rușine, a strigat: „Slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, ieșiți afară și veniți încoace!” Iar ei s-au supus, arătându-se fără nicio rană înaintea acelei vaste mulțimi; hainele lor nici măcar nu prinseseră miros de fum. Fiind dedicați cu adevărat față de datoria lor, au făcut față focului fără să fie atinși. Doar funiile cu care fuseseră legați au ars.
„Nebucadnețar a luat cuvântul și a zis: «Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său și a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului și și-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească și să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!»”
O schimbare cuprinse mulțimea. Uriașul chip de aur ridicat cu atâta fanfaronadă a fost uitat. Oamenii s-au temut și au tremurat înaintea Dumnezeului celui Viu. Împăratul a publicat un decret prin care hotăra ca oricine vorbea împotriva Dumnezeului evreilor să fie condamnat la moarte, „pentru că nu este niciun alt dumnezeu care să poată izbăvi ca El”.
Aceia care au adevăratele principii creștine nu se opresc ca să pună în balanță consecințele. Nu se întreabă ce vor gândi oamenii dacă voi face asta sau cum îmi va afecta perspectiva lumească dacă o să fac asta. Având un singur scop, copiii lui Dumnezeu doresc să cunoască ce ar vrea Dumnezeu ca ei să facă, astfel ca lucrările lor să-I aducă slavă. Domnul a pregătit provizii generoase de har divin pentru inimile și viețile urmașilor Lui, astfel încât aceștia să fie lumini arzătoare și strălucitoare în lume.
Acești evrei credincioși aveau în posesie o mare abilitate naturală; ei se alăturaseră celei mai înalte culturi intelectuale și acum ocupau poziții de onoare; dar ei nu L-au uitat pe Dumnezeu. Puterile lor erau predate influenței sfinte a harului Său. Printr-o integritate fermă, ei i-au adus laude Celui care îi chemase din întuneric la lumina Sa minunată. Prin minunata lor eliberare, a fost prezentată înaintea acelei adunări vaste puterea și maiestatea lui Dumnezeu. Isus a stat lângă ei în cuptorul încins, iar slava prezenței Sale l-a convins pe mândrul împărat babilonian că nu putea fi nimeni altcineva decât Fiul lui Dumnezeu. Lumina cerului strălucea prin Daniel și prietenii lui, până când toți asociații lor au înțeles credința care le înnobila viețile și le înfrumuseța caracterele. Prin eliberarea slujitorilor Lui credincioși, Domnul declară că va lua atitudine față de cei oprimați și că va răsturna toate puterile pământești care calcă în picioare autoritatea Dumnezeului din ceruri.
Ce lecție este dată aici celor slabi de inimă, celor ce ezită și sunt lași în slujirea cauzei lui Dumnezeu! Ce încurajare este pentru aceia care nu vor renunța la îndatoririle lor din cauza amenințărilor sau a pericolelor! Aceste caractere credincioase, statornice, exemplifică sfințirea, în timp ce nu se gândesc deloc la pretențiile unor mari onoruri. Cantitatea de bine ce poate fi realizată de creștinii relativ obscuri, dar devotați, nu poate fi estimată până când înregistrările vieții nu vor fi făcute cunoscute, când va avea loc judecata și cărțile vor fi deschise.
Domnul Hristos Își identifică interesul cu acest grup de oameni; Lui nu-i este rușine să-i numească frați. Acolo unde acum există, printre noi, doar un aliat atât de apropiat de Dumnezeu, ar trebui să fie sute; viețile lor să reflecte voia Lui, astfel încât ei să fie lumini arzătoare și strălucitoare, sfințiți în întregime, în trup, suflet și spirit.
Conflictul între copiii luminii și copiii întunericului încă continuă. Aceia care cheamă numele Domnului Isus Hristos ar trebui să scape de letargia care le slăbește eforturile și ar trebui să-și îndeplinească responsabilitățile importante ce le revin. Toți aceia care fac acest lucru se pot aștepta ca puterea lui Dumnezeu să fie descoperită în ei. Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul lumii, va fi reprezentat în cuvintele și în lucrările lor, iar numele lui Dumnezeu va fi proslăvit. – „The Youth’s Instructor”, 26 aprilie 1904