[marți, 19 iulie] Mărturii de actualitate

La data de 24 noiembrie 1862, au avut loc două întâlniri la aceeași oră, în casa lui William Wilson din Greenville, cu scopul de a organiza două biserici. Întâlnirea pentru biserica din Greenville a fost condusă de domnul și doamna White, iar fratele Byington și cu mine am ținut întâlnirea pentru biserica din West Plains într-o altă cameră.

În timp ce eram ocupați cu lucrările preliminare, o puteam auzi pe doamna White în cealaltă cameră. Aveam unele dificultăți când, tocmai la momentul oportun, doamna White a deschis ușa și a spus: „Frate Loughborough, privind acest grup, văd că am mărturii pentru unele dintre persoanele prezente. Când vei fi gata, voi intra și le voi vorbi.” Întrucât acesta era tocmai momentul când aveam nevoie de ajutor, a intrat în cameră. În afară de fratele Byington și de mine, ea mai știa numele la doar trei persoane din cameră. Ceilalți îi erau străini, exceptând faptul că i-au fost prezentați în viziune.

Când s-a ridicat să vorbească, a spus: „Va trebui să mă scuzați pentru că, neștiindu-vă numele, vă voi descrie personalitatea în ceea ce am de spus. Văzându-vă fețele, îmi vine în minte ceea ce Domnul mi-a arătat cu privire la voi. Omul acela din colț, care are un singur ochi (cineva a spus că numele lui e Pratt) are funcții înalte și pretenții mari în ce privește religia, dar nu a fost niciodată convertit. Nu-l duceți în biserică în starea lui actuală pentru că nu este un creștin. Își petrece o mare parte din timp plimbându-se alene prin magazine și discutând despre teoria adevărului, în timp ce soția lui stă acasă și taie lemne, se îngrijește de grădină etc. În tranzacțiile lui, face promisiuni pe care nu le îndeplinește. Vecinii lui nu au încredere în el. Pentru cauza religiei, ar fi mai bine ca el să nu spună nimic despre asta.”

„Mi s-a arătat că acest frate în vârstă”, a continuat (iar în timp ce indica la cine se referă, cineva l-a numit „fratele Barr”), „este la polul opus cu celălalt bărbat. El este un exemplu în viața lui, atent să-și îndeplinească promisiunile și susținându-și bine familia. Cu greu îndrăznește să vorbească despre adevăr vecinilor săi de teamă să nu dăuneze lucrării. El nu știe cum poate Domnul să fie atât de milostiv încât să-i ierte păcatele și nu consideră că este potrivit să aparțină bisericii. Frate Barr, Domnul mi-a cerut să-ți spun că ai mărturisit toate păcatele pe care le cunoști și că El ți-a iertat păcatele cu mult timp în urmă”, i-a spus. „Nu trebuie decât să crezi asta.”

„A făcut-o?”, întrebă fratele Barr zâmbind.

„Da”, i-a răspuns doamna White, „și mi s-a spus să-ți spun să vii să te unești cu biserica și, când ai ocazia, să vorbești în favoarea adevărului. Lucrul acesta va fi bine privit, deoarece vecinii tăi au încredere în tine.”

„Așa o să fac”, i-a răspuns el.

Continuând, ea a spus: „Dacă fratele Pratt ar putea să adopte o perioadă o poziție similară cu a fratelui Barr, acest lucru îi va face bine.”

Când ședința s-a încheiat, domnul Pratt a declarat vehement: „Vă spun că nu are rost să încerci să te alături acestui grup și să acționezi ipocrit. Nu poți să o faci!”

În viziunea din data de 5 noiembrie, au fost spuse și unele declarații cu privire la Moise Hull. „Fratele Hull a fost tratat cu loialitate. El a simțit că sunt prea multe restricții și că nu putea să-și manifeste felul lui de a fi. În timp ce puterea adevărului îl influența cu toată forța, era relativ în siguranță, dar odată îndepărtate efectul forței și al puterii adevărului asupra minții lui, nu va mai avea nicio reținere; tendințele naturale preiau conducerea și nu există loc de întoarcere… Mi-a fost arătat că stă pe marginea unui hău îngrozitor, gata să sară. Dacă va face saltul, va fi fatal; destinul lui etern va fi hotărât.”

În iarna următoare, domnul Hull a predicat un pic în Michigan, căutând prin acest mijloc să-și alunge îndoielile. În primăvara anului 1863, m-a însoțit la tabăra de corturi din New England, dar tot timpul a avut momente de îndoială și reacții de protest. Pe data de 20 septembrie, a ținut o predică despre încercările, conflictele și victoriile celor care luptă împotriva păcatului. La sfârșitul remarcilor lui, a transmis adunării să nu-l ia de model, deoarece traseul lui ar afecta adevărul. După întâlnire, mi-a spus: „Mâine voi pleca la Ligonier, Indiana, unde sunt oamenii mei. Nu o să mai predic.” Și așa a făcut. Data viitoare când am auzit de el, susținea spiritismul.