[luni, 4 iulie]
SECȚIUNEA III
Dumnezeu a permis desfășurarea acestor evenimente pentru a atrage atenția oamenilor din Babilon. Sigur că întâmplările erau povestite de la unul la altul, iar poporul era cuprins de frenezie în legătură cu visul uitat al împăratului, cu eșecul sfătuitorilor împărătești și cu condamnarea lor la moarte.
Dimineața, Arioc l-a dus în grabă pe Daniel la palatul lui Nebucadnețar. Probabil că au ajuns fix la timp, căci Biblia spune că „Arioc a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului” (Daniel 2:25). Arioc a încercat să-și asume o parte din merit pentru rezolvarea misterului, afirmând cu mândrie: „Am găsit… un om care va da împăratului tâlcuirea!”
Nebucadnețar, însă, era un abil judecător de caractere și a ignorat lăudăroșenia lui Arioc. Întorcându-se spre Daniel, el a trecut direct la subiect: „Ești tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat și tâlcuirea lui?” (versetul 26).
În momentul acela, tensiunea a atins cote dramatice la curte. Pentru toți cei care așteptau încordați răspunsul lui Daniel, liniștea era dureroasă.
Daniel a început să vorbească, însă nu a răspuns imediat la întrebare. În loc de aceasta, a evidențiat ignoranța oamenilor prin comparație cu înțelepciunea Dumnezeului din ceruri. „Ce cere împăratul este o taină pe care înțelepții, cititorii în stele, vrăjitorii și ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. Dar este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele și care face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă” (versetele 27, 28).
Plin de uimire, Nebucadnețar a ascultat cum Daniel îi dezvăluia chiar gândurile pe care le avusese înainte să viseze. „În patul tău, împărate, ți-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri”(versetul 29).
Diferența dintre smerenia lui Daniel și mândria lui Arioc era izbitoare, căci Daniel căuta să mute atenția de la propria persoană: „Dacă mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înțelepciune mai mare decât a tuturor celor vii” (versetul 30).
După aceea, Daniel i-a spus lui Nebucadnețar că Dumnezeu i-a dezvăluit secretul viitorului din două motive: mai întâi, ca să salveze viețile lui Daniel și ale prietenilor lui, care făceau parte din „programul de protecție a martorilor” al lui Dumnezeu, iar în al doilea rând, ca să răspundă întrebării împăratului. Pe Dumnezeu Îl interesează întrebările noastre și este dispus să ne răspundă la ele. El ne face următoarea invitație: „Cheamă-Mă, și-ți voi răspunde și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști” (Ieremia 33:3).
Sfârșitul întâmplării a fost că, în loc ca Daniel și prietenii lui să fie omorâți, ei au fost promovați în funcții de conducere ale provinciei Babilon – capitala întregului imperiu! Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. El poate face ca perspectivele cele mai descurajatoare să fie pline de împliniri.
Mai mult, El dorește să facă la fel și pentru noi. „Când ne prindem prin credință de puterea Lui, El va acționa și va schimba în mod minunat perspectivele cele mai lipsite de speranță, cele mai descurajatoare. Va face acest lucru pentru gloria Numelui Său” („Mărturii pentru comunitate”, vol. 8, p. 10).
(Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea III.)
ÎNTREBĂRI DE REFLECȚIE
SECȚIUNEA I
- Nebucadnețar era un om foarte religios. Îl făcea acest lucru asemenea Domnului Hristos?
Ce le-a spus Pavel unor oameni foarte religioși că ar trebui să facă? Faptele 17:22,23,30
De ce nu este de ajuns să fim foarte religioși? De ce nu poate Dumnezeu să-i salveze pe oameni doar în baza sincerității lor?
SECȚIUNEA II
- Cum a dat pe față Dumnezeu goliciunea religiei babiloniene?
- Care este subiectul rugăciunii lui Daniel în Daniel 2:20-23?
Enumerați câteva lucruri pentru care Daniel Îl laudă pe Dumnezeu.
Care sunt unele dintre lucrurile pentru care Îi aduceți laude lui Dumnezeu? Psalmii 33:1
SECȚIUNEA III
- Daniel a avut grijă să-L slăvească pe Dumnezeu. Cum a făcut Iosif același lucru? Geneza 41:14-16
Cum putem să-L onorăm pe Dumnezeu pentru înțelepciunea și priceperea noastră?
- Care este aspectul cel mai lipsit de speranță și mai descurajator din viața voastră în prezent?
Cum a transformat Dumnezeu alte situații aparent lipsite de speranță?
Geneza 45:4-13
2 Împărați 4:1-7
Marcu 2:1-12
„Tatăl nostru ceresc are o mie de căi pe care ne poate veni în ajutor și despre care nu știm nimic. Aceia care se călăuzesc după principiul că slujirea și cinstirea lui Dumnezeu trebuie să fie ținta supremă vor constata că necazurile pier și că înaintea lor se deschide o cărare netedă” („Viața lui Iisus”, p. 172).
Studiu suplimentar: „Profeți și regi”, pp. 491–502
