[duminică, 3 iulie]

SECȚIUNEA II

Înțelepții lui Nebucadnețar s-au neliniștit. Când i-au cerut din nou să le spună visul, împăratul s-a iritat. Ei nu păreau să creadă că el îl uitase. Împăratul începu să suspecteze că ei îl mințiseră tot timpul în privința capacității lor de a dezvălui secretele. Știa că, dacă le-ar fi dat timp, ei ar fi scornit o minciună credibilă. Așa că nu le-a dat niciun pic de timp la dispoziție și a cerut să primească informații imediat.

„Dacă deci nu-mi veți spune visul, vă așteaptă pe toți aceeași soartă, fiindcă vreți să vă înțelegeți ca să-mi spuneți minciuni și neadevăruri până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneți-mi visul, ca să știu dacă sunteți în stare să mi-l și tâlcuiți” (Daniel 2:9).

Această concluzie era una rezonabilă. Dar magicienii și astrologii de la curtea împăratului nu știau de Dumnezeul cerurilor. Știau în schimb că nu puteau să facă ce le solicitase împăratul și au încercat să-i arate lui Nebucadnețar că solicitarea lui nu era rațională. „Caldeenii au răspuns împăratului: «Nu este nimeni pe pământ care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricât de mare și puternic ar fi fost, n-a cerut așa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau caldeean! Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuință nu este printre muritori!»” (Daniel 2:10,11).

Nebucadnețar a fost surprins să descopere că fusese înșelat atât de mult timp. A fost mai mult decât dezamăgit: „Împăratul s-a mâniat și s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toți înțelepții Babilonului” (Daniel 2:12).

Aveți grijă când sunteți surprinși și dezamăgiți. În astfel de momente este ușor să vă înfuriați și să acționați insensibil. Cât despre împărat, acesta a reacționat exagerat, poruncind ca toți înțelepții să fie omorâți. Dumnezeu, însă, a folosit ocazia pentru a face bine. Dumnezeu poate folosi până și hotărârile rele pentru a face lucruri bune. În sensul acesta, Pavel a scris: „Căci n-avem nicio putere împotriva adevărului, ci pentru adevăr” (2 Corinteni 13:8). „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său” (Romani 8:28).

În acest caz, rezultatul a fost expunerea religiei lui Daniel. Caracterul lui a avut ocazia să strălucească. Când Arioc a venit la Daniel să execute decretul cu moartea, acesta „a vorbit cu minte și judecată”. El i-a cerut lui Arioc o explicație.

După aceea, Daniel s-a dus la împărat și a cerut un timp – exact ceea ce Nebucadnețar refuzase să le ofere celorlalți înțelepți. Daniel a promis că, dacă îi va fi onorată cererea, îi va spune împăratului ceea ce voia să știe. O asemenea îndrăzneală și încredere, prin contrast cu răspunsul dat de magicieni, și anume că nimeni nu poate să facă ceea ce cerea împăratul, l-au impresionat pe Nebucadnețar. El a fost de acord să-i dea timp lui Daniel. Voia cu adevărat să afle ce visase.

Daniel nu a irosit deloc acel timp prețios. S-a dus acasă și acolo s-a rugat împreună cu prietenii lui spirituali. Ei L-au rugat pe Dumnezeu să le salveze viețile dezvăluindu-le secretul împăratului. Care a fost rezultatul rugăciunilor lor stăruitoare? „După aceea i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie în timpul nopții. Și Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor” (Daniel 2:19). Rugăciunea de mulțumire a lui Daniel, care se găsește în Daniel 2:20-23, este un model de închinare demn de imitat. În rugăciune, Daniel vorbește despre ceea ce face Dumnezeu și înțelepciunea Sa, precum și despre controlul Lui asupra evenimentelor umane.

Cred că îngerii se minunează de cât de puțin ne rugăm! Având la dispoziție o astfel de putere, nu ar trebui să ne rugăm mai des în timpul zilei? Și nu ar trebui să ne arătăm recunoștința sinceră atunci când Dumnezeu răspunde rugăciunilor noastre? (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)