[luni, 6 iunie]
SECȚIUNEA III
La poalele muntelui Sinai, poporul Israel a privit o mică manifestare a slavei care înconjoară prezența lui Dumnezeu. Cu groază, au privit fulgerele luminând și au ascultat rostogolitul tunetelor. S-au minunat de cutremurarea pământului. Au tremurat înfricoșați când au auzit sunetul pătrunzător al trâmbiței care-i chema la piciorul muntelui. Au așteptat tăcuți în liniștea bruscă și profundă care a urmat.
Apoi, au auzit vocea lui Dumnezeu, ca vuietul unor ape multe, declarându-Și maiestuos Legea. Pentru o clipă, a fost raiul pe pământ. Pentru un moment, poporul Israel a înțeles pacea și bunăvoința lui Dumnezeu față de oameni. Ei au făcut un legământ solemn să asculte în totul de Dumnezeu. Prezența lui Dumnezeu a rămas cu ei pe parcursul următoarelor șase săptămâni, deși, în mila Sa față de Israel, El Și-a ascuns slava într-un nor întunecat, care acoperea vârful muntelui.
Cât de repede, însă, și-a uitat Israel angajamentul solemn! În doar câteva săptămâni, și-au făcut un vițel din aur și au început să i se închine petrecând cu băutură și cu dans. Israel, la fel ca Lucifer, a făcut „un mare păcat” (Exodul 32:30) chiar în prezența lui Dumnezeu. Acest păcat a pus punct perioadei de probă pentru trei mii dintre israeliți și din mulțimea amestecată care îi însoțea.
După aceea, ca răspuns la rugăciunea de mijlocire a lui Moise, Dumnezeu a oferit iertare Israelului. Această iertare nu a fost o grațiere generală. Dar nici nu a fost ca iertarea nedreaptă acordată de Pilat lui Baraba. Dumnezeu nu le oferă pașaport de intrare în cer criminalilor, astfel încât aceștia să-și continue viața infracțională în interiorul zidurilor Noului Ierusalim. În Scriptură stă scris clar: „Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului” (Apocalipsa 21:27).
Chiar dacă vinovații pot fi iertați, totuși aceștia trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru a primi iertarea. În oferta Sa de iertare, Dumnezeu a repetat fraze din finalul poruncii a doua. Fix porunca pe care Israel o călcase conținea secretul recuperării poporului! Ar trebui să observăm cum Dumnezeu a expus și a explicat porunca Sa.
La rugămințile de la început ale lui Moise, Dumnezeu a trecut prin fața lui și a proclamat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește fărădelegea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la al treilea și al patrulea neam!” (Exodul 34:6,7).
Chivotul, cu Legea dinăuntru, acoperită de capacul ispășirii, arată atât spre mila lui Dumnezeu, cât și spre dreptatea Sa. Căci „mila [Sa] nu înlătură dreptatea. Legea descoperă atributele caracterului Său și nicio iotă sau o frântură de literă din ea nu poate fi schimbată pentru a se potrivi omului în starea sa căzută. Dumnezeu n-a schimbat Legea, dar S-a jertfit pe Sine, în Hristos, pentru răscumpărarea omului: ‘Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine’” („Viața lui Iisus”, p. 762).
Tronul ispășirii din ceruri este înconjurat cu un curcubeu. (Vezi Apocalipsa 4:3.) „Așa cum arcul din nori este format din unirea luminii soarelui cu ploaia, la fel și curcubeul care înconjoară tronul reprezintă puterea combinată a îndurării și dreptății. Nu trebuie menținută doar dreptatea; acest lucru ar eclipsa slava curcubeului promisiunii, de deasupra tronului; oamenii ar putea vedea doar pedeapsa Legii. Dacă nu ar exista dreptatea și nicio pedeapsă, atunci guvernarea lui Dumnezeu nu ar avea stabilitate. Ceea ce face mântuirea completă este îmbinarea dintre judecată și îndurare. Contopirea celor două atribute este cea care ne conduce, pe măsură ce-L vedem pe Răscumpărătorul lumii, precum și Legea lui Iehova, să exclamăm: ‘Blândețea ta m-a făcut mare’. Știm că Evanghelia este un sistem perfect și complet, care dezvăluie caracterul de neschimbat al Legii lui Dumnezeu. Ea inspiră inima cu speranță și cu dragoste față de Dumnezeu. Mila Sa ne invită să intrăm pe porțile cetății lui Dumnezeu, iar dreptatea este satisfăcută să acorde fiecărui supus privilegii complete ca membru al familiei împărătești, ca unui copil al Împăratului cerurilor” („The Review and Herald”, 13 decembrie 1892).
În Secțiunea II am menționat descoperirea planurilor generalului Lee din timpul Războiului Civil. Totuși, această descoperire nu a fost niciodată de ajutor armatei unioniștilor, deoarece generalul McClellan nu a acționat conform informațiilor găsite. Și noi putem să eșuăm să acționăm în conformitate cu informațiile oferite în sanctuar: Dar „cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare” (Evrei 2:3)?
ÎNTREBĂRI DE REFLECȚIE
SECȚIUNEA I
- Explică în propriile cuvinte ce putem învăța despre mântuire din porunca a doua.
- De ce este un lucru bun că la judecată mila le este oferită doar celor care ascultă din dragoste?
SECȚIUNEA II
- Cum a explicat Dumnezeu știința mântuirii în Vechiul Testament?
De ce este aceasta o modalitate atât de bună pentru a învăța? ___________________________________________________________
- De ce iertarea lui Baraba de către Pilat a fost un lucru rău? Exodul 23:2; Deuteronomul 16:19
A devenit Pilat responsabil pentru crimele pe care le-a comis Baraba după eliberarea lui?
SECȚIUNEA III - Cum este diferită iertarea lui Dumnezeu de iertarea acordată de Pilat lui Baraba?
- Ce condiții trebuie să fie îndeplinite pentru a primi iertarea lui Dumnezeu?
- Citește din nou paragraful din The Review and Herald care se găsește în această secțiune. Scrie cu cuvintele tale ce înseamnă să ai parte de o îmbinare perfectă și completă între îndurare și dreptate
