[duminică, 5 iunie]

SECȚIUNEA II

În perioada de vârf a Războiului Civil din Statele Unite, doi soldați unioniști au găsit trei trabucuri învelite în hârtie. La început, soldații au crezut că trabucurile erau doar un cadou pentru un general al Confederației, deoarece pachetul îi era adresat lui.

Dar aceste trabucuri s-au dovedit a fi o descoperire foarte importantă, deoarece în hârtia folosită pentru împachetat era ascuns planul operativ al armatei Confederației. Documentul a fost repede verificat, fiind scris de mână, iar autorul a fost identificat după scrisul specific.

Înainte de descoperirea norocoasă, comandantul unionist McClellan se afla într-o mare confuzie din cauza mișcărilor armatei Confederației. Însă, când planul generalului Lee a fost descoperit, generalii unioniști au început să-l studieze cu atenție, iar acțiunile lui, care anterior îi uimiseră, au devenit limpezi.

De-a lungul istoriei, căile lui Dumnezeu au părut adesea confuze. Cei răi par să prospere, în timp ce cei drepți par să eșueze. (Vezi Psalmii 73:3-13.) Doar că, atunci când înțelegem planul operativ al lui Dumnezeu, confuzia dispare.

Dumnezeu dezvăluie planul Său operativ, știința mântuirii, în serviciile din sanctuar. Nu-i de mirare că preoții evrei, profeții evrei și poporul evreu au căutat să-i înțeleagă misterele! Nu-i de mirare că până și îngerii au studiat cu sârguință aceste servicii!

Păcatul este risipitor și costisitor, iar sanctuarul ne învață acest lucru. De asemenea, ne învață despre cruzimea, durerea și suferința pe care le provoacă păcatul. Totuși, cel mai dificil și cel mai provocator subiect din întregul univers este mântuirea. Aceasta nu este o artă, ci o știință exactă. Iar sanctuarul ne învață despre această știință. Răspunde la întrebarea „Cum poate Dumnezeu să respecte libertatea de alegere și totuși să salveze oamenii care, prin însăși natura lor, iubesc păcatul și urăsc să facă ce este drept?”

Să luăm iertarea, ca exemplu. Dacă Dumnezeu îmi poate ierta păcatele, de ce nu este toată lumea iertată? Și cum ar putea exista un păcat de neiertat? Cine ar vrea, însă, ca Dumnezeu să ofere iertare necondiționat? Ar fi acest lucru înțelept sau drept?

Să ne gândim la cazul lui Baraba. Deși deghizat în rolul de patriot religios, era un criminal înrăit, un ucigaș crud și un jefuitor. Evreii s-au simțit ușurați când a fost prins, în cele din urmă, și băgat la închisoare. Dar când mulțimea a cerut-o, Pilat l-a iertat necondiționat pe Baraba, eliberându-l pe acest tâlhar și trimițându-l înapoi în societate, ca să-și reia comportamentul violent. Îl condamnăm pe drept cuvânt pe Pilat pentru că l-a eliberat pe Baraba.

Totuși, Evanghelia ne spune că oameni precum Baraba și Hitler pot fi iertați! Cum poate Dumnezeu să facă o astfel de ofertă? Cum poate Dumnezeu ierta ceea ce consideră a fi atât de odios? El l-a inspirat pe Solomon să scrie: „Cel ce iartă pe vinovat și cel ce osândește pe cel nevinovat sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului” (Proverbele 17:15).

Descoperim răspunsul la această întrebare în sanctuar, la capacul ispășirii. Nu-i de mirare că îngerii sunt fascinați de acesta și sunt descriși cum privesc spre el!

Fix sub capacul ispășirii se găsește Legea lui Dumnezeu. Aceasta conține o parte importantă a explicației iertării. Dumnezeu Însuși a explicat-o repetând o parte din una dintre porunci. Vom revedea relatarea aceasta în următoarea secțiune. (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)