[marți, 7 iunie] Întoarcerea la lucrare

Întâlnirile au început în casa fratelui Andrews la data de 26 decembrie și au continuat până la data de 1 ianuarie 1857. Fratele și sora White au prezentat într-o manieră plină de credincioșie solia laodiceeană din Apocalipsa 3:14-22. Pe măsură ce membrii bisericii primeau mărturia și au început să mărturisească despre răceala și căderile lor, lumina a început să ne cuprindă. Am fost încurajați să facem această lucrare din inimă prin chemarea de a ne întoarce la Domnul, pentru că El ne va vindeca de toate greșelile.

În timpul întâlnirilor din Waukon, sora White a avut trei viziuni. Două dintre acestea i-au fost date în aceeași seară, în circumstanțe ciudate. Printre noi era prezentă o soră foarte tristă, aflată aproape în pragul disperării; starea ei acută se datora conștientizării greșelilor făcute în trecut. În prima viziune primită în seara aceea, sora White a fost îndemnată să-i spună sorei că, dacă va lua poziție și Îi va mărturisi lui Dumnezeu greșelile trecute, va fi iertată și, dacă va rămâne credincioasă, nu va mai trebui să privească în trecut dincolo de noaptea aceea.

Sora a făcut cum i s-a cerut. Lumina și slava și-au făcut simțite prezența. Imediat, sora White a fost luată din nou în viziune și a văzut că Domnul acceptase confesiunea sorei și că trecutul ei fusese iertat. Atunci, sora s-a ridicat în picioare și i-a adus laudă și slavă lui Dumnezeu.

Cu această ocazie, proviziile pentru hrănirea grupului erau oarecum modeste, iar cea mai apropiată moară se găsea la 13 mile depărtare. Mai mult, zăpada iernii ne închisese brusc drumurile, mult mai repede decât ne-am fi așteptat. Printre vecini nu se găsea deloc făină când au sosit prietenii noștri. Eram pe cale să terminăm ultimele felii de „pâine de tărâțe” autentică. Așadar, tip de două zile, nu le-am putut oferi decât carne, cartofi și porumb decorticat. Când vremea s-a mai îmbunat, toți vecinii s-au dus la moară, iar după aceea am avut ceva mai bun de oferit prietenilor noștri.

Pe data de 1 ianuarie 1857, am lăsat deoparte uneltele de tâmplărie pentru totdeauna, mi-am luat rămas bun de la frații noștri din Waukon și am plecat cu familia White spre Illinois. Când am ajuns la Mississippi, am văzut că gheața era strașnică și am traversat fluviul în siguranță. Când am ajuns la Galena, Illionis, fratele și sora White au luat trenul spre Battle Creek, în timp ce eu m-am îndreptat spre frații din Round Grove; în curând, am început o serie de întâlniri în școala din Hickory Grove, la trei mile de casa lui Josiah Hart. Ca urmare a acestor întâlniri, mai multe persoane și-au mărturisit credința, printre acestea numărându-se și familia Andrews și unii din familia Colcord. Mai târziu, Robert Andrews și G.W. Colcord
au ajuns să predice solia.

Faptul că lucrarea de predicare nu reprezenta o sursă de mare câștig financiar le-a devenit tuturor limpede când am declarat că pentru primele trei luni de muncă în Illinois am primit doar masă și adăpost, o haină din piele de bizon și zece dolari ca să-mi plătesc partea de cheltuieli casnice din Waukon, unde stătea soția mea. În călătoria de întoarcere, am mers 26 de mile cu un sac greu în spate, ca să mai rămân cu ceva bani când aveam să ajung acasă.

La începutul lunii iunie, m-am alăturat fraților Hart și Everts, cu cortul din Wisconsin, la Mackford. Mai mulți dintre oamenii noștri locuiau acolo, fiind veniți din Oswego N.Y., și erau nerăbdători ca vecinii lor să audă dovezile credinței lor. Mulți dintre vecini au acceptat adevărul, printre ei fiind și Rufus Baker. P.S. Thurston era unul dintre predicatorii noștri din Canada, dar soția lui era membră în altă confesiune religioasă. După două zile de ascultare și de studiu atent, și-a mărturisit cu tărie credința, împreună cu soțul ei.

Philander Cady, din Poy Sippi, construia atunci un hambar în vecinătate. O duminică întreagă a ascultat solia despre Lege și Sabat. Bucurându-se de lumina primită, a vrut să o împărtășească și altora. Lângă el locuia John Matteson, un predicator scandinav. Amândoi au făcut un studiu sârguincios pe această temă, urmarea fiind acceptarea soliei de către Matteson, care le-a prezentat-o de îndată oamenilor de naționalitatea lui.