[sâmbătă, 4 iunie] Capacul ispășirii
SECȚIUNEA I
Dumnezeu a gândit Legea și Evanghelia ca o unitate. El chiar a integrat un rezumat al Evangheliei în Cele Zece Porunci. Autorii Vechiului și cei ai Noului Testament expuneau frecvent această porțiune de Evanghelie din Lege.
Observă trei cuvinte-cheie care au legătură cu Evanghelia, găsite chiar la finalul celei de-a doua porunci: „Și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele” (Exodul 20:6). Aceste câteva cuvinte ne pot proteja de evangheliile false, deoarece răspund următoarelor întrebări:
• Ne putem câștiga accesul în cer? Sau avem nevoie de har?
• Este suficient să-I fim supuși lui Dumnezeu sau trebuie să-L și iubim?
• Este suficient să-L iubim pe Dumnezeu sau trebuie și să-I fim supuși?
Îndurarea lui Dumnezeu este cea care face ca mântuirea să fie posibilă. Cel neprihănit recunoaște că are nevoie de mila lui Dumnezeu, în timp ce Îl iubește și-I slujește. Cel nelegiuit ia ca de la sine înțeles să primească mila lui Dumnezeu, în timp ce ține în continuare la păcatele lui; dar la judecată, îndurarea îi va acoperi doar pe cei care ascultă din dragoste – iar acest lucru este bun.
„Dacă am avea un caracter imperfect, nu am putea trece prin porțile pe care mila le-a deschis pentru cei ascultători; căci dreptatea stă la intrare și cere sfințenie de la toți cei care Îl vor să-L vadă pe Dumnezeu. Dacă nu ar exista dreptatea și dacă ar fi posibil ca îndurarea divină să deschidă porțile pentru toți oamenii, indiferent de caracterul lor, în cer ar exista o stare de nemulțumire și de rebeliune mai rea decât a fost înainte ca Satana să fie dat afară de acolo.” (The Review and Herald, 13 decembrie 1892)
Dumnezeu a conceput Locul Preasfânt din sanctuarul ceresc pentru a ajuta oamenii să înțeleagă acest principiu extrem de important. Legea se găsea acolo, doar că ascunsă. De asemenea, deasupra Legii, se afla prezența lui Dumnezeu. Îngerii erau acolo, privind în jos. Îngerii din Locul Preasfânt nu erau două statui de sine stătătoare, ci erau atașate de capacul ispășirii, făcut din aur, care acoperea chivotul, cutia sacră care conținea Legea. (Vezi Exodul 25:17-20)
În curând, evreii și-au dat seama că scaunul milei, sau capacul chivotului, reprezenta tronul lui Dumnezeu. Aripile le sugerau că tronul acesta era mobil. Daniel și Ezechiel aveau să confirme această impresie, căci au văzut roți în componența tronului lui Dumnezeu. (Vezi Ezechiel 1:19-21; Daniel 7:9.)
Din acest loc, Dumnezeu a învățat poporul Israel în privința legilor de care trebuiau să asculte. „Să pui capacul ispășirii pe chivot și în chivot să pui mărturia pe care ți-o voi da. Acolo Mă voi întâlni cu tine; și de la înălțimea capacului ispășirii, dintre cei doi heruvimi așezați pe chivotul mărturiei, îți voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel” (Exodul 25:21,22).
Dumnezeu preferă să predea concepte dificile prin exemple și prin parabole (Vezi Matei 13:34). Sanctuarul urmează această metodă, explicând câteva dintre adevărurile despre mântuire, pe acelea care sunt cel mai dificil de înțeles. Parabolele și exemplele lui Dumnezeu au un înțeles profund, fiind necesar să medităm la ele, pentru a le înțelege, și oferă suficient material pentru un studiu de o viață și în veșnicia de după.
(Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.)
