[sâmbătă, 7 mai] Cum să te raportezi la presiunea de grup

SECȚIUNEA I

Era Paștele, iar soldații romani erau în stare de alertă maximă. Dimineața devreme, guvernatorul roman, Pilat, a fost chemat să iasă în grabă din dormitor. Deși iritat pentru că-i fusese întrerupt somnul, era pregătit să rezolve rapid orice chestiune urgentă pentru a evita o revoltă în timp ce vizitatorii umpleau cetatea.

O mulțime pregătită de linșaj, având conducătorii evrei în frunte, îi cereau lui Pilat să-L execute pe Hristos ca pe un criminal. După ce L-a cercetat, Pilat și-a dat seama că Isus era nevinovat și că trebuia să fie eliberat. În acel moment, Pilat trebuia să-și exercite statutul de comandant, dând un exemplu și făcând ceea ce era corect, fără să ezite. El ar fi trebuit să-L elibereze pe Isus ferm și imediat, să disperseze gloata și să-i aresteze pe agitatori, dacă era cazul.

Însă Pilat, temându-se de reaua intenție a oamenilor, a întârziat să acționeze. Această indecizie fatală a declanșat o cascadă de evenimente legate între ele, previzibile și de neevitat, care a dus la transferarea autorității și a luării deciziei către un grup sau un individ determinat. Această secvență de evenimente este frecvent întâlnită în familii, școli, comunități și popoare. Mai întâi, Pilat a întreprins o încercare inutilă de a face mulțimea să ia decizia corectă raționând cu oamenii. Bineînțeles, această tentativă nu avea cum să reușească, deoarece gloatele puse pe scandal sunt, în sine, iraționale.

În al doilea rând, Pilat s-a aventurat să transfere luarea deciziei asupra altei persoane. Într-o situație de criză, o astfel de decizie durează mult să fie împlinită și, în general, este lipsită de succes. „Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean, iar când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la acesta, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea” (Luca 23:6, 7).

În al treilea rând, Pilat a căutat să forțeze gloata să ia decizia corectă, încercând să-i sugereze o alternativă inacceptabilă. Numai că în nebunia ei, mulțimea a acționat împotriva propriului interes.

„La fiecare praznic al Paștelor, dregătorul avea obicei să slobozească norodului un întemnițat, pe care-l voiau ei. Pe atunci aveau un întemnițat vestit, numit Baraba. Când erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: ‘Pe care voiți să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numește Hristos?’ Căci știa că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui. Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: ‘Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui’. Preoții cei mai de seamă și bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. Dregătorul a luat cuvântul și le-a zis: ‘Pe care din amândoi voiți să vi-l slobozesc?” ‘Pe Baraba’, au răspuns ei” (Matei 27:15-21).

În al patrulea rând, Pilat a încercat să liniștească mulțimea. El le-a spus: „Iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâți. Nici Irod nu i-a găsit nicio vină… Eu deci, după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul”. Doar că, încercarea de calmare și compromis prin bătaia unui om nevinovat era o dovadă de slăbiciune, iar gloata a primit imboldul de a îndrăzni mai mult. „Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit” (Luca 23:14-16, 23).

În cele din urmă, Pilat a cedat cererilor gloatei, așezând vina asupra celor din mulțime și aducându-și argumente că acțiunile lui înțelepte preveneau ceva mult mai rău. „Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului, şi a zis: ‘Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!’”; „Pilat a hotărât să li se împlinească cererea” (Matei 27:24; Luca 23:24).

Gestul lui Pilat de a se spăla pe mâini i-a liniștit conștiința, dar nu l-a făcut nevinovat de acțiunile lui.

(Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.)