[miercuri, 4 mai] Caracterul pe care Dumnezeu îl aprobă

Tinerii trebuie să fie instruiți, cu atenție și cu rugăciune, ca să-și poată construi caracterul pe temelia cea tare. Motivul pentru care mulți fac greșeli grave este că nu țin cont de învățăturile experienței. Sfatul părinților și al profesorilor și-a pierdut efectul asupra lor, iar ei cedează tentațiilor inamicului.

Dumnezeu îi iubește pe tineri. El vede în ei mari posibilități pentru bine, dacă își vor da seama de nevoia lor de Hristos și vor zidi pe temelia cea sigură. El le cunoaște și încercările prin care trec. Știe că vor trebui să lupte împotriva puterilor întunericului, care se străduiesc să obțină controlul asupra minții umane, și a deschis căi prin care tinerii și tinerele pot deveni părtași ai naturii divine. Binele pe care ei îl pot realiza prin unirea cu Hristos nu îl vor afla niciodată până când, ca biruitori, vor intra în Împărăția lui Hristos.

Caracterul nu se formează la întâmplare. Nu este determinat de o izbucnire de moment, de un pas în direcția greșită. Repetarea este cea care face ca un comportament să devină obicei și modelează caracterul fie spre bine, fie spre rău. Caracterele potrivite pot fi formate numai prin eforturi perseverente, neobosite, prin folosirea fiecărui talent și a fiecărei capacități spre slava lui Dumnezeu. În loc să facă acest lucru, mulți își permit să plutească în derivă oriunde îi duc impulsivitatea sau circumstanțele. Acest lucru nu se datorează faptului că le lipsește materialul bun, ci aceluia că nu realizează că Dumnezeu dorește ca ei să facă ceea ce este cel mai bine încă din tinerețea lor. Dacă tinerii de astăzi ar lua poziție așa cum a luat Daniel, ei și-ar încorda fiecare nerv și fiecare mușchi spiritual. Domnul nu dorește ca ei să rămână novici. El își dorește ca ei să ajungă la cel mai înalt nivel de excelență. El le dorește să ajungă la cea mai înaltă treaptă a scării, pentru a putea păși de pe aceasta în Împărăția lui Dumnezeu.

Tinerii care își părăsesc căminul și nu mai sunt sub supravegherea părinților sunt lăsați, într-o mare măsură, să-și aleagă singuri prietenii și asociații. Ei ar trebui să-și amintească mereu că privirea Tatălui lor din Ceruri este peste ei și că le vede toate nevoile și orice ispită pe care o au de înfruntat. În școli se găsesc întotdeauna niște tineri care, prin cursul acțiunii lor, dezvăluie că mințile lor sunt modelate într-o matriță inferioară. Din cauza îndrumării lipsite de înțelepciune din copilărie, aceștia și-au dezvoltat caracterul unilateral; pe măsură ce au avansat în vârstă, aceste defecte au ajuns să le distrugă experiența. Prin învățătură și exemplu, aceste suflete îi duc în rătăcire pe cei slabi în ce privește puterea morală.

Timpul este de aur, dragi tineri. Nu trebuie să vă puneți în pericol sufletele semănând ovăz sălbatic. Nu puteți să fiți neglijenți în ceea ce privește tovarășii pe care îi alegeți. Stăruiți asupra a ceea ce este nobil în caracterele altora, iar aceste trăsături vor deveni pentru voi o putere morală de a rezista răului și de a alege binele. Stabiliți-vă ținte înalte. Părinții și profesorii voștri, care Îl iubesc pe Dumnezeu și se tem de El, vă vor susține cu rugăciunile lor ziua și noaptea, vă vor implora și vă vor avertiza; dar toate aceste lucruri vor fi în zadar, dacă alegeți asociați nesăbuiți. Dacă nu vedeți niciun pericol real și credeți că puteți face și bine, și rău, după cum alegeți, nu vă veți da seama că drojdia răutății acționează insidios pentru a murdări și corupe mintea.

Hristos a fost rănit, insultat, abuzat; a fost asaltat de ispită din toate direcțiile și totuși nu a păcătuit, ci a prezentat înaintea lui Dumnezeu o ascultare perfectă, care a fost pe deplin satisfăcătoare. Prin aceasta, El a eliminat pentru totdeauna orice aparență de scuză pentru neascultare. El a venit să-i arate omului cum să asculte, cum să păzească toate poruncile. El S-a prins de puterea divină și aceasta este singura speranță a păcătosului. El Și-a dat viața pentru ca omul să poată fi părtaș de natură divină, după ce a scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă. „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”.

Dumnezeu le-a dat tinerilor talente pe care să le folosească pentru slava Lui; dar mulți folosesc aceste daruri în scopuri nesfințite și nesăbuite. Mulți au abilități care, dacă ar fi cultivate, ar produce un seceriș bogat de realizări intelectuale, morale și fizice. Dar nu se opresc să reflecteze. Ei nu calculează costul acțiunilor lor. Încurajează o nesăbuință și o nebunie care nu vor asculta sfatul sau mustrarea. Aceasta este o greșeală teribilă. Tinerii și-ar păstra mintea trează, dacă ar realiza că Dumnezeu îi privește și că îngerii lui Dumnezeu le urmăresc dezvoltarea caracterului și le cântăresc valoarea morală. — The Youth’s Instructor, 27 iulie 1899