[duminică, 3 aprilie]

SECȚIUNEA II


Din nefericire, nu putem să evităm întotdeauna compania rea. Samuel a trăit lângă Eli, ai cărui fii erau corupți. Iosif era înconjurat de frați violenți, imorali și necinstiți. Familia, vecinătatea sau școala ta pot fi la fel. Cum poate o persoană tânără să ajungă să fie un bun copil, când este înconjurată, inevitabil, de influențe greșite?

În copilărie și în tinerețe, Isus a fost înconjurat de influențe rele. Oamenii din localitatea lui natală erau faimoși pentru nelegiuirea lor. Frații Lui vitregi erau departe de a fi exemplari. Conducătorii religioși erau lacomi și egoiști. Cu toate acestea, Isus, asemenea unui nufăr într-un iaz murdar și plin de noroi, a rămas pur și sfânt. Cum?

În fiecare dimineață și în fiecare seară, Isus Își făcea timp să Se roage și să studieze Scriptura. Din aceste studii biblice cu rugăciune, a învățat despre instrucțiunile date de Dumnezeu și a obținut putere ca Se supună acestora. El Și-a umplut mintea cu cuvintele Scripturii, fiind întotdeauna gata să apeleze la cuvintele: „Stă scris”.

Isus nu a avut momente când să fi fost inactiv sau să nu fi avut un țel. A fost mereu ocupat – indiferent că lucra acasă sau în atelierul de tâmplărie, ajutându-i pe alții. El a vegheat mereu împotriva ispitei.

Rugăciunea, studiul biblic și vegherea față de pericole ne vor aduce victoria în conflictul nostru cu păcatul și cu sinele. Petru a spus: „Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8). Isus ne-a avertizat: „Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă” (Matei 26:41).

Isus a fost selectiv cu lucrurile care Îi atrăgeau atenția, ignorându-le pe toate cele care L-ar fi putut corupe. În fața ochilor și a urechilor, Și-a pus filtrul Cuvântului lui Dumnezeu. Părea să fie orb și surd față de păcat și nu răspundea acestuia.

Isaia a profetizat că Isus avea să facă astfel: „Cine este orb, dacă nu robul Meu, și surd ca solul Meu pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu și orb ca robul Domnului? Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit” (Isaia 42:19,20).

„Ce fel de orbire este aceasta? Este o orbire care nu ne va lăsa ochii să contemple răul și nici să mediteze la nelegiuire” (Our High Calling, p. 334).

Lumea noastră este plină de ticăloșie, de crime și de nelegiuire. Însă pe măsură ce urmăm exemplul lui Isus, ajungem să ne ferim cât de mult posibil să vedem și să auzim lucruri păcătoase. „Noi putem să ieșim destul de mult din lume, dacă alegem să facem astfel…. Ar trebui să ne păzim ochii și urechile cu atenție, pentru ca aceste lucruri îngrozitoare să nu pătrundă în mintea noastră” (Solii alese cartea 3, pp. 210, 211).

Doar Hristos ne poate ajuta să ne astupăm „urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge” și să ne legăm „ochii ca să nu vadă răul” (Isaia 33:15).

În tăria Lui, ne putem îndepărta de toate descrierile de imoralitate, de violență și de crime și de tot ce glorifică păcatul în vreun fel. Prin puterea Sa, ne putem îndepărta imediat de reclamele strălucitoare la distracții interzise ce caută să ne câștige atenția. Predându-ne cu totul Lui, vom ajunge să fim atât de dezgustați de rău, încât nu vom mai avea nicio dorință să privim în direcția revistelor pline de necurăție. El ne poate antrena urechile să se închidă la auzirea ultimelor bârfe. El ne poate direcționa gândurile spre teme cerești, chiar și atunci când nu putem controla împrejurările și nici zgomotoasa muzică păgână. (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)