[sâmbătă, 2 aprilie] Cum să fii un copil înțelept

SECȚIUNEA I

Prima și cea mai semnificativă relație pe care o au cei mai mulți oameni este cu părinții lor. În general, până la ieșirea din adolescență, interacționăm deja cu numeroase persoane. Frații și bunicii, colegii de clasă și profesorii, prietenii și vecinii, angajatorii și colegii de muncă ne fac viața mai interesantă și mai plăcută.

Când interacționăm cu alți oameni, ne formăm opinii despre ei. La rândul lor, și alții își formează opinii despre noi. Suntem ținuți minte pentru ceea ce am făcut. Faptele noastre pot fi amintite în anii următori. Biblia ne pune în față următorul principiu: „Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată și fără prihană” (Proverbele 20:11). În cele din urmă, reputația noastră se bazează pe faptele noastre, nu pe ceea ce au făcut părinții noștri.

La sute de ani după Core, unul dintre urmașii acestuia, Samuel, a ajuns judecător în Israel. El a fost un om bun și unul dintre cei mai mari judecători ai lui Israel. Te-ai putea aștepta ca un asemenea om să aibă copii remarcabili. Totuși, în ciuda minunatelor avantaje și ocazii, fiii lui Samuel nu și-au cinstit tatăl onorându-L pe Dumnezeu. Viața simplă a tatălui lor nu-i satisfăcea. Meseria de judecător nu era bine plătită, iar fiii lui Samuel doreau un venit mai mare. În tinerețe nu au învățat să fie absolut cinstiți, iar odată ajunși tineri adulți, nu au rezistat ispitei de a iubi banii.

„Când a îmbătrânit, Samuel a pus pe fiii săi judecători peste Israel. Fiul său întâi născut se numea Ioel și al doilea, Abia; ei erau judecători la Beer-Șeba. Fiii lui Samuel n-au călcat pe urmele lui, ci se dădeau la lăcomie, luau mită și călcau dreptatea” (1 Samuel 8:1-3).

Câștigurile pe termen scurt pe care păcatul a părut să li le aducă acestor tineri aflați în derivă au durat doar puțin timp, după care au fost îndepărtați din slujbă în rușine. Părinții evlavioși suferă din cauza comportamentului păcătos al copiilor lor. Nelegiuirea fiilor lui l-au îndurerat mult pe Samuel. Speranțele și visurile lui privind viitorul lor au fost spulberate.

„Cine dă naștere unui nebun va avea întristare și tatăl unui nebun nu poate să se bucure” (Proverbele 17:21). „Un fiu nebun aduce necaz tatălui său și amărăciune celei ce l-a născut” (Proverbele 17:25). „Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său” (Proverbele 19:13).

Putem spera că Ioel a învățat unele lecții dure din această experiență, căci fiul lui, Heman, a fost mai târziu menționat ca unul din cântăreții numiți de David în serviciul de închinare de la sanctuar. (Vezi 1 Cronici 6:31-33). Despre Abia, fratele lui Ioel, nu mai există nicio menționare.

Cât de diferiți sunt tinerii înțelepți care învață lecțiile din Scriptură și de la părinți și învățători cu frică de Dumnezeu!

În viață, noi învățăm lecții nu doar de la părinți, ci și de la prieteni. Datorită puternicei influențe a celor cu care ne asociem, viitorul nostru succes sau eșec poate fi în mare măsură prevăzut pe baza modului în care ne alegem tovarășii. „Cine umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cui îi place să se însoțească cu nebunii o duce rău” (Proverbele 13:20). Unii tineri care au primit în familie o bună îndrumare ajung să fie distruși de influența greșită a prietenilor nelegiuiți. „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune” (1 Corinteni 15:33).

Dacă doriți să aveți o viață onorabilă în loc de una rușinoasă, alegeți-vă prieteni buni! „Nu te împrieteni cu omul mânios și nu te însoți cu omul iute la mânie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui și să-ți ajungă o cursă pentru suflet” (Proverbele 22:24, 25). „Cel ce păzește legea este un fiu priceput, dar cel ce umblă cu cei desfrânați face rușine tatălui său” (Proverbele 28:7).

(Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.))