[sâmbătă, 26 martie] Autoritatea părintească

SECȚIUNEA I

Timp de câțiva ani, Pavel a fost prizonier al romanilor. Deși bisericile creștine au fost private de slujirea lui în persoană, el le-a putut scrie scrisori. Prin ele, le-a transmis sfaturi, instrucțiuni și încurajări creștinilor din întregul Imperiu Roman.

Scrisorile de la Pavel erau primite cu nerăbdare și prețuite. Faptul că acum noi comunicăm instantaneu ne împiedică să ne imaginăm că sosirea unei scrisori era un eveniment major. A fost un moment extraordinar atunci când asistentul lui Pavel, Tihic, a ajuns la Efes cu cele mai recente știri de la Roma și cu o scrisoare de la însuși Pavel!

Biserica din Efes era plină de tineri care probabil s-au înghesuit în casa în care Tihic citea scrisoarea lui Pavel către efeseni.

Pavel era profund interesat de prosperitatea bisericii și a înțeles că secretul bisericilor puternice sunt familiile puternice, „deoarece de acasă se formează biserica, iar temperamentele și dispozițiile manifestate în cercul familiei sunt temperamentele și dispozițiile pe care le găsim în biserică” (The Review and Herald, 2 iulie 1889). Familiile puternice alcătuiesc biserici puternice; familiile divizate creează biserici divizate.

Acesta este unul dintre motivele pentru care Pavel, în scrisorile sale către biserici, a inclus și sfaturi anume pentru familii.

În scrisoarea pentru biserica din Efes, el subliniază secretele căsătoriilor fericite. El trece în revistă nu doar îndatoririle soților și ale părinților, ci și datoriile tinerilor necăsătoriți față de părinții lor. Tinerilor li se reamintește ceva ce le este ușor să uite: „Ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept” (Efeseni 6:1).

Relația lui Isus cu părinții Lui este un exemplu pentru orice tânăr. El „le era supus” (Luca 2:51). Relația cu părinții noștri este menită să ne pregătească pentru toate interacțiunile din viitor cu persoane cu autoritate din afara căminului, la școală, la biserică, în localitatea în care trăim, la serviciu, în relația cu statul.

Sfaturile lui Pavel sunt echilibrate. Nu trebuie să ne supunem orbește altei persoane. Un tânăr trebuie să-I fie în primul rând credincios autorității supreme: lui Dumnezeu. „Ascultați în Domnul de părinții voștri.”

Pavel repetă o temă importantă din Biblie. Cel mai înțelept om de pe pământ își începe cartea Proverbele cu aceste cuvinte: „Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumările mamei tale! Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău și un lanț de aur la gâtul tău” (Proverbele 1:8,9).

Acest sfat este un ecou al preceptelor pe care Dumnezeu le-a rostit pe Muntele Sinai: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeu tău” (Exodul 20:12).

Fie că suntem tineri sau bătrâni, avem responsabilitatea și privilegiul de a ne cinsti părinții toată viața.

Verbul „a cinsti” merită atenția noastră. Faptul de a ne cinsti părinții are valențe diferite în funcție de vârsta pe care o avem. Când suntem mici, ne cinstim părinții prin faptul că îi respectăm, ne supunem autorității lor și îi ascultăm.

Pe măsură ce ne maturizăm, îi cinstim și ne demonstrăm dragostea față de ei prin faptul că ne purtăm cu respect, încercăm să le ușurăm poverile, preluând din responsabilitățile casei și păstrându-le buna reputație. Pe măsură ce părinții noștri îmbătrânesc, îi cinstim prin faptul că îi ajutăm, oferindu-le sprijin prin mila și atenția noastră plină de bunătate.