[luni, 14 martie]

SECȚIUNEA III


Când Dumnezeu îi acuză pe pastorii poporului Său că își neglijează lucrarea, El menționează că au eșuat să-și arate interesul față de membrii care suferă. De asemenea, au eșuat în căutarea oamenilor ce au părăsit credința. Și au mai făcut ceva ce nu este acceptabil.

„Nu întăriți pe cele slabe, nu vindecați pe cea bolnavă, nu legați pe cea rănită, n-aduceți înapoi pe cea rătăcită, nu căutați pe cea pierdută, ci le stăpâniți cu asuprire și cu asprime!” (Ezechiel 34:4).

Acest mod nu este cel potrivit pentru îngrijirea oilor. Acestea au nevoie de ajutor și îndrumare, nu de forță și cruzime. Au nevoie de cineva care are control, care să le iubească și să le hrănească. Ele trebuie să fie avertizate de pericole. Ele nu trebuie să fie beneficiarele conducerii prin forță.

„Cum privește cerul astfel de lucruri? Cu ce uimire îi ascultă îngerii pe oameni judecându-și și condamnându-și frații, provocându-le cea mai crudă suferință fizică și mentală, și pretinzând că o fac sub îndrumarea lui Dumnezeu? În loc să se găsească sub conducerea lui Hristos, ei urmează conducerea lui Satana” (The Review and Herald, 10 ianuarie 1893).

Într-o perioadă, Saul a persecutat cu furie biserica. El credea că-L slujește pe Dumnezeu. Ce a spus totuși Isus despre asta? Că Saul Îl persecută! Fără să știe, de fapt, Saul îi slujea lui Satana. „Toate persecuțiile, toată forța folosită pentru a obliga conștiința răspund ordinelor lui Satana; iar cei care pun în practică aceste proiecte sunt agenții lui, cei ce execută scopul lui diavolesc” (Idem).

De ce are nevoie biserica? Are nevoie de păstori care să fie un bun exemplu. „Păstoriți turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine; nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pilde turmei” (1 Petru 5:2,3).

Acest lucru nu înseamnă că pastorii din biserica lui Dumnezeu trebuie să-i lase pe oameni să facă ce vor ei. Câteodată, membrii bisericii au nevoie să fie disciplinați, sau corectați. Pavel a considerat că este necesar să corecteze biserica din Corint. Apoi însă, le-a spus membrilor: „Nu doar că am avea stăpânire peste credința voastră, dar vrem să lucrăm și noi împreună la bucuria voastră, căci stați tari în credință” (2 Corinteni 1:24).

Aceasta este aceeași lecție pe care Isus s-a străduit să-i învețe pe discipoli. „Voi să nu vă numiți «Rabbi». Fiindcă Unul singur este Învățătorul vostru: Hristos, și voi toți sunteți frați. Și «Tată» să nu numiți pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. Să nu vă numiți dascăli; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul (Matei 23:8-10).

Această idee este o parte importantă pentru a preveni persecuția. Nimeni nu trebuie să fie lider sau stăpân, cu excepția lui Isus Însuși. Urmașii lui Isus nu trebuie să administreze la o scară mai mică biserica. Ei trebuie să fie gata pregătiți să învețe, nu să comande. Ei trebuie să-i abordeze pe eretici nu cu aroganță, ci cu blândețe. În felul acesta, cel ignorant poate fi condus să se pocăiască de eroarea lui.

„Și robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința ca să ajungă la cunoștința adevărului; și, venindu-și în fire, să se desprindă din cursa Diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia” (2 Timotei 2:24-26). „Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu” (Galateni 6:1).

Folosirea forței de către Babilon dovedește că nu îl urmează pe Prințul păcii. Ura acestei cetăți dovedește că nu-L slujește pe Cel care a spus „iubiți-vă vrăjmașii”. Așa cum o spune solia celui de-al doilea înger, persecuția ei dovedește că „a căzut”.

Cum stau lucrurile cu voi? Pe cine urmați? Unul din modurile prin care vă puteți da seama este observând cum îi tratați pe cei ce nu sunt de acord cu voi.

ÎNTREBĂRI DE REFLECȚIE

Secțiunea I

  1. Citiți Apocalipsa 13:16,17. Cum îi va determina Babilonul pe oameni să i se închine?

  1. Dați câteva exemple din Scriptură pentru a ilustra ce vor face oamenii credincioși ai lui Dumnezeu atunci când Babilonul va încerca să-i forțeze pe oameni să se închine într-un anumit mod.

  1. Referitor la forță, subliniați metodele opuse folosite de guvernarea lui Dumnezeu și cea a lui Satana.

Secțiunea II

  1. Ce argumente „biblice” au oferit oamenii pentru a sprijini ideea persecuției?

  1. Arătați că este greșit să obligi oamenii să se închine lui Dumnezeu într-un anumit mod, folosind mai multe versete din Biblie.

Secțiunea III

  1. Citește Ezechiel 34, Luca 15:1-7 și Christ’s Object Lessons, pp. 185–192. Cum se descurcă Hristos cu păcătoșii?_

Cum vrea El ca noi să ne comportăm cu cei ce greșesc?

  1. Cum este ilustrată puterea irezistibilă a iubirii lui Isus prin relatarea momentului când Isus a spălat picioarele ucenicilor Săi? Viața lui Iisus, pp. 642–645. Vedeți, de asemenea, 2 Corinteni 5:14-21.

8 Ce ne învață Biblia despre situația în care permitem altor oameni să fie stăpâni sau conducători peste conștiința noastră?
Studiu suplimentar: Tragedia veacurilor, pp. 563–581