luni, 7 februarie 2022
Comentariile sunt închise pentru [luni, 7 februarie]

[luni, 7 februarie]

SECȚIUNEA III

Cu toate că eforturile lui Wesley au fost direcționate greșit la început, Dumnezeu a înțeles după ce tânjea în inima lui; iar atunci când a sosit timpul, El S-a dezvăluit căutătorului sincer după adevăr și neprihănire.

„De-a lungul anilor de eforturi obositoare și fără niciun semn încurajator – ani de aspră lepădare de sine, de reproșuri și umilire –, Wesley se dedicase ferm scopului său unic de a-L căuta pe Dumnezeu. Acum Îl găsise și a descoperit că harul pe care se chinuise să-l obțină prin rugăciuni și posturi, prin fapte de binefacere și sacrificiu de sine era un dar «fără bani și fără plată»” (Tragedia veacurilor, p. 260).

Wesley descoperise un adevăr minunat – faptul că mântuirea nu înseamnă doar respectarea unui set de reguli ce guvernează comportamentul exterior. Ea este un dar gratuit al lui Dumnezeu ce implică schimbarea inimii. În continuare, Wesley și-a dedicat viața predicării acestor două uriașe adevăruri: mântuirea este obținută prin credința în Isus, iar prin puterea reînnoită a Duhului Sfânt, viața zilnică este în conformitate cu exemplul lui Hristos.

Anterior convertirii lui, Wesley fusese foarte atent în privința comportamentului său. Cum a fost însă comportamentul lui după convertire?

„Acum el își continua viața strictă și de renunțare de sine nu ca o temelie a credinței, ci ca un efect al ei; nu ca rădăcină, ci ca rod al sfințirii. Harul lui Dumnezeu în Hristos este baza speranței creștine, iar acest har se va manifesta prin ascultare” (Idem).

Dragostea adevărată nu întreabă: „Trebuie?”, ci mai degrabă: „Ce pot să fac mai mult pentru Tine?” Iar atunci când devenim copii ai lui Dumnezeu, bucuria noastră este să-I slujim. Dorința noastră cea mai profundă este să trăim în acel mod despre care Tatăl nostru ceresc spune că Îl mulțumește. „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Și Legea Ta este în fundul inimii mele” (Psalmii 40:8).

Atunci când trăim prin credință – când credem în Isus, dragostea pentru Hristos va fi exprimată printr-o ascultare de bunăvoie. Cele două sunt legate în mod inseparabil. „Tot așa și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși” (Iacov 2:17).

Când căutăm să facem voia lui Dumnezeu în toate, oamenii ne-ar putea acuza că suntem legaliști și că nu trebuie să fim atât de principiali în privința lucrurilor mici. La urma urmelor, nu dragostea este cea care contează? Ba da, este. „Isus i-a răspuns: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.» Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.» În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii” (Matei 22:37-40).

Pentru a ne ajuta să înțelegem dragostea, ascultarea și comportamentul sunt strâns legate. Apostolul Ioan a scris: „Cunoaștem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu și păzim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5:2,3).

Legalismul înseamnă câștigarea mântuirii prin respectarea comportamentului exterior. Dar ascultarea adevărată nu înseamnă legalism, ci este rezultatul credinței. Scriitoarea inspirată explică acest lucru astfel: „Dar să observăm aici că ascultarea nu este doar o simplă conformare formală, ci și o slujire din iubire…. În loc de a-l elibera pe om de obligația ascultării, credința, și numai credința care ne face părtași ai harului lui Hristos, este cea care ne face capabili să ascultăm. Noi nu câștigăm mântuirea prin ascultarea noastră; pentru că mântuirea este darul fără plată al lui Dumnezeu, primit prin credință. Dar ascultarea este rodul credinței” (Calea către Hristos, pp. 43, 44).

Adevărata dragoste caută să mulțumească subiectul afecțiunii, în special în lucrurile mărunte. Când Îl iubim pe Dumnezeu, vom căuta să facem tot ce Îl mulțumește. Adevărata ascultare nu înseamnă legalism, ci este slujire din iubire. Așa cum Isus a spus: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15).

ÎNTREBĂRI DE REFLECȚIE

Secțiunea I

  1. Gândiți-vă la faptele bune pe care le faceți în prezent. Încercați în vreun fel să deveniți neprihăniți sau să obțineți bunăvoința lui Dumnezeu prin acestea?
    Dacă da, ce puteți învăța din experiența lui Wesley?
  1. Cum poate fi aplicat sfatul adresat de Isus bisericii din Laodiceea celor care încearcă să devină neprihăniți prin propriile fapte bune? Apocalipsa 3:17,18

Secțiunea II

  1. Ai trăit experiența lui Wesley de a accepta mântuirea doar prin credința în Isus Hristos? ______
    Dacă nu, îngenunchează chiar acum și vino la Isus așa cum ești. Pentru un sfat mai bun și mai practic despre acest subiect, citiți Calea către Hristos, capitolul 6: „Credința și acceptarea.”
    Secțiunea III
  2. Ce întrebare nu pune niciodată dragostea adevărată?
    Ce întrebare pune dragostea adevărată?
    Gândiți-vă acum cu atenție la relația voastră cu Dumnezeu. Îl iubiți cu adevărat?
    De asemenea, gândiți-vă cu atenție la relația cu părinții și cu frații voștri. Îi iubiți cu adevărat?
  3. Ce putem învăța din Matei 23:23 despre importanța lucrurilor mari și a lucrurilor mici?
  1. Comparați 1 Corinteni 7:19 și Galateni 5:6. Ce vă spune despre relația dintre credință și ascultare?_