[miercuri, 2 februarie] Umblă în lumină — partea 2

Dumnezeu ține cont de nelegiuire. Păcatul nepăsării, al neglijenței, al uitării și chiar al ignoranței au fost cercetate prin unele dintre cele mai însemnate și minunate manifestări ale nemulțumirii Lui.

Mulți care au suferit pedeapsa teribilă pentru păcatele lor ar putea pleda, la fel de plauzibil cum o fac și cei din ziua de azi care fac aceleași greșeli, că nu au vrut să facă niciun rău, iar unii ar putea spune că credeau că Îi fac un serviciu lui Dumnezeu; dar lumina a luminat peste ei, iar ei au ignorat-o.

Haideți să ne uităm la câteva dintre exemplele ce se găsesc în istoria sacră. Asistat de fiii lui, Aron a adus jertfele pe care le ceruse Dumnezeu; iar el și-a ridicat mâinile și a binecuvântat poporul. Totul fusese făcut cum poruncise Dumnezeu, iar El a primit jertfa și Și-a dezvăluit slava într-o manieră extrem de remarcabilă – un foc a ieșit dinaintea Domnului și a mistuit jertfa de pe altar. Oamenii au privit la minunata manifestare a puterii divine cu groază și mare interes. Au văzut în aceasta o dovadă a slavei și bunăvoinței Lui și au izbucnit în strigăte de laudă și de adorare; au căzut cu fața la pământ, de parcă ar fi fost direct în prezența lui Iehova.

În timp ce rugăciunile și laudele poporului se înălțau înaintea lui Dumnezeu, doi dintre fiii lui Aron și-au luat fiecare cădelnița și au ars tămâie pentru a înălța un miros plăcut lui Dumnezeu. Numai că cei doi au băut vin din belșug și au folosit foc străin, în opoziție cu porunca Domnului. Mânia lui Dumnezeu a fost îndreptată împotriva lui Nadab și Abihu din cauza neascultării lor; un foc a ieșit dinaintea Domnului și i-a mistuit înaintea poporului. Prin această judecată, Dumnezeu Și-a învățat poporul că trebuie să se apropie de El cu evlavie și respect, în felul cum a hotărât El. Dumnezeu nu este mulțumit de ascultarea parțială. Nu a fost destul că în acea sesiune solemnă de închinare aproape totul a fost făcut cum a poruncit.

Domnul l-a trimis pe Samuel la împăratul Saul cu un mesaj special: „Du-te acum, bate pe Amalec și nimicește cu desăvârșire tot ce-i al lui; să nu-i cruți și să omori bărbații și femeile, copiii și pruncii, cămilele și măgarii, boii și oile.” Saul a fost credincios și zelos în a îndeplini doar o parte din poruncă. I-a bătut pe amaleciți pricinuindu-le o mare înfrângere, dar a ascultat de propunerea poporului în loc de porunca lui Dumnezeu și l-a cruțat pe Agag, împăratul, „și oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii grași și tot ce era mai bun”.

Domnul îi poruncise lui Saul: „Du-te și nimicește cu desăvârșire pe păcătoșii aceia, pe amaleciți; războiește-te cu ei până îi vei nimici.” Domnul știa că acest popor nelegiuit, dacă ar fi fost posibil, i-ar fi șters pe israeliți, cu închinarea lor la Dumnezeu, de pe pământ. Din acest motiv, El a poruncit ca până și copiii să fie omorâți. Însă Saul l-a cruțat pe împăratul Agag, cel mai nelegiuit și nemilos dintre toți, care ura și ucisese poporul lui Dumnezeu și a cărui influență fusese cea mai puternică în promovarea idolatriei.

Saul a crezut că făcuse tot ce era esențial din ceea ce îi poruncise Domnul să facă. Poate chiar s-a flatat că era mai milos decât Creatorul lui, așa cum cred unii necredincioși în zilele noastre. L-a întâmpinat pe Samuel astfel: „Fii binecuvântat de Domnul! Am păzit Cuvântul Domnului.” Dar când profetul l-a întrebat ce înseamnă behăitul oilor și mugetul boilor pe care le auzea, Saul a fost obligat să mărturisească. El a spus că poporul le luase ca pradă, dintre care cele mai bune urmau să fie aduse ca jertfă Domnului la Ghilgal.

A acceptat Domnul această justificare a purtării lui Saul? A fost El mulțumit cu această ascultare parțială și a fost dispus să treacă peste faptul că a ignorat intenționat o parte din porunca Lui dintr-un motiv atât de bun? Saul a făcut ceea ce credea el că e mai bine; nu va lăuda Domnul o asemenea judecată excelentă? Nu. Samuel a spus: „Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și terafimii. Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului, te leapădă și El ca împărat.”

Aceste propoziții arată cum privește Dumnezeu la poporul Său declarat atunci când aceștia ascultă doar o parte din porunci, în timp ce în anumite aspecte urmează cursul propriilor alegeri. Să nu se flateze nimeni că o parte din cerințele lui Dumnezeu nu sunt esențiale. El nu a dat nicio poruncă în care să spună că oamenii pot să-L asculte sau nu, după cum vor ei, fără să suporte consecințele. Dacă oamenii aleg orice altă cale decât cea a ascultării stricte, ei vor descoperi că „la urmă se văd că duc la moarte”. — The Signs of the Times, 17 iulie 1884