[duminică, 30 ianuarie]

SECȚIUNEA II

Dumnezeu este infinit de înțelept. Oamenii nu sunt înțelepți. Când vine vorba de decizii despre cum trebuie să ne comportăm și ce anume trebuie să credem, ambele idei sunt foarte importante. Ele ne-au condus la aceste concluzii:

Întotdeauna putem să ne încredem în Cuvântul lui Dumnezeu.

Opiniile oamenilor ar trebui să fie privite cu scepticism.

Altfel spus, cu cuvintele celui mai înțelept om care a trăit vreodată: „Vai de cei ce numesc răul bine și binele, rău… Vai de cei ce se socotesc înțelepți și se cred pricepuți!” (Isaia 5:20,21).

Iar creștinilor ce trăiau în societatea greacă, societate ce se mândrea cu înțelepciunea ei, Pavel le-a scris: „Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris… «Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți. Știe că sunt deșarte»” (1 Corinteni 3:19,20).

Așadar, să nu facem nicio confuzie dacă Dumnezeu spune: „Nu te uita la vin când curge roșu” (Proverbele 23:31), iar omul spune: „Vinul roșu este bun pentru inimă.” Nu comparăm două forme de înțelepciune, ci înțelepciunea cu prostia. De aceea, David a spus: „Mai bine să cauți un adăpost în Domnul decât să te încrezi în cei mari” (Psalmii 118:9).

La fel stau lucrurile în cazul fiecărei învățături biblice, de la zecime la păzirea Sabatului, de la dietă la vestimentație. Indiferent ce va spune Dumnezeu, mereu se va găsi cineva care să spună că nu este vorba de o condiție pentru mântuire. Însă suntem în siguranță doar dacă credem cu adevărat că Domnul chiar intenționează să facă ceea ce spune.

„Nu lăsați cuvintele unora ce se declară cunoscători ai Scripturii să vă descurajeze să studiați voi înșivă sau să nu ascultați de perceptele lui Iehova. Respingeți gândul ce spune că unele lucruri învățate în Biblie nu sunt esențiale” (The Signs of Times, 24 iulie 1884).

Cum rămâne cu scrierile inspirate, care pot să nu sune ca niște porunci directe? Sunt aceste sfaturi de fapt cerințe sau sunt mai degrabă ca niște sfaturi pe care suntem liberi să le urmăm dacă vrem? Aceasta ar fi o întrebare bună dacă Dumnezeu ar fi egalul nostru din punct de vedere intelectual, sau dacă nu ar fi fost de încredere. Dar Dumnezeu este atât infinit în înțelepciune, cât și în totalitate de încredere. „Sfatul” Său este întotdeauna mai bun decât declarațiile cele mai încrezătoare ale celor mai inteligenți oameni, iar noi ne arătăm încrederea în El când trăim „cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4).

O astfel de credință și ascultare atrage beneficii prezente și veșnice. „Când Dumnezeu poruncește, este spre binele nostru prezent și etern să ne supunem. Când ne prezintă pericolele, este bine să respectăm fiecare poruncă” (The Review and Herald, 5 noiembrie 1895).

Sfatul lui Dumnezeu ne va salva de o mulțime de probleme, precum o căsătorie nepotrivită, artere înfundate, izbucniri temperamentale, dependențe urâte, depresie adâncă, sau o moarte timpurie. Ne permite să vedem capcanele Diavolului înainte ca acesta să ne prindă în ele. Ne dă încredere să mergem înainte când nu putem vedea viitorul. Previne cele mai rele dezamăgiri. Ne protejează de apostazie și păcat. Ne aduce o răsplată veșnică de nemăsurat. De ce ar vrea cineva să experimenteze o viață trăită prostește?

„Pentru că au urât știința și n-au ales frica de Domnul, pentru că n-au iubit sfaturile mele și au nesocotit toate mustrările mele, de aceea se vor hrăni cu rodul umbletelor lor și se vor sătura cu sfaturile lor. Căci împotrivirea proștilor îi ucide și liniștea nebunilor îi pierde, dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău” (Proverbele 1:29-33).

Haideți să arătăm că apreciem înțelepciunea iubitoare și cunoștința Celui care nu poate greși, fără să întrebăm dacă ni se cere să ascultăm de una, de alta, ci mulțumindu-I că ne-a arătat un mod mai bun și mai fericit de a trăi și căutând să învățăm mai mult despre sfatul Său.”