[duminică, 23 ianuarie]

SECȚIUNEA II

Pe vremea când Ellen White contribuia la întărirea bisericii în Europa, a vizitat nordul Italiei, pentru a încuraja un grup de păzitori ai Sabatului care trăiau în faimoasele văi valdenze. În dimineața de Sabat, a vorbit despre importanța ascultării de Dumnezeu și a păzirii Sabatului cu sfințenie.

Ea a spus: „Unii susțin că nu contează dacă păzim sau nu Sabatul; noi precizăm însă că, din punct de vedere biblic, păzirea Sabatului este o problemă de mare importanță” („Historical Sketches”, p. 231).

Apoi a vorbit de Isus, care a părăsit cerul, a devenit om și a pătimit din cauza sărăciei și a încercărilor dificile de dragul nostru. El nu Și-a pus întrebarea: „Este convenabil pentru Mine să fac aceasta?” Ca urmași ai lui Isus, ar trebui să-I imităm exemplul. Întrebarea noastră nu ar trebui să fie: „Este convenabil să ne supunem?”, ci: „Îmi fac datoria în conformitate cu Scriptura?”

Brusc, discursul ei a fost întrerupt de un bărbat care păzise o vreme Sabatul, însă renunțase să o mai facă. „Ridicându-se în adunare, el a spus: «Chestiunea aceasta legată de Sabat m-a tulburat mult anul trecut, iar acum aș vrea să întreb dacă respectarea Sabatului este o condiție pentru mântuire? Răspundeți: da sau nu?»” (Idem, p. 234).

V-ați pus aceeași întrebare despre păzirea Sabatului sau despre orice altă problemă menționată în prima secțiune a acestei lecții? În cazul acesta, citiți cu atenție maximă răspunsul:

„Am răspuns imediat. Aceasta este o întrebare importantă și necesită un răspuns mai complex decât un simplu da sau nu. Toate lucrurile vor fi judecate în conformitate cu lumina primită. Dacă oamenii au primit lumină în privința Sabatului, atunci nu pot fi mântuiți dacă resping această lumină. Nimeni, însă, nu va fi tras la răspundere pentru lumina pe care nu a primit-o niciodată. Am citat apoi cuvintele lui Hristos: «Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-ar avea păcat, dar acum n-au nicio dezvinovățire pentru păcatul lor»” (Idem).

Cu alte cuvinte, răspunsul poate fi „da” sau „nu”, în funcție de ocaziile și atitudinea persoanei în cauză. Dacă o persoană nu a știut despre Sabat, nu a avut nicio ocazie să cunoască voia lui Dumnezeu în această chestiune, și dacă ar fi păzit Sabatul sfințindu-l, după ce a aflat, Dumnezeu nu îl condamnă pentru ignoranță. Dar Dumnezeu nu îi poate mântui pe cei care Îi sfidează autoritatea, ignorând cu bună știință voința Sa revelată. Așa cum a spus Iacov: „Deci cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat!” (Iacov 4:17).

Din nefericire, acest răspuns din Scriptură nu l-a satisfăcut pe bărbatul care pusese întrebarea. „Am făcut aceste observații cu mare dificultate, căci persoana care mă întrebase continua să sară în picioare și să mă întrerupă, cerând într-o manieră extrem de agitată și cu gesturi violente ca răspunsul să fie da sau nu” („Historical Sketches”, pp. 234, 235).

În timp ce studiem legătura dintre comportamentul nostru și mântuirea noastră, vrem să avem o atitudine smerită – atitudinea unui elev. La fel ca Saul, care a fost întors brusc și prin putere divină de pe o cale pe care o credea corectă, vrem și noi să spunem: „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele apostolilor 9:6).

De asemenea, este de reținut că, ținând cont că nu știm care sunt ocaziile pe care le-au avut alți oameni, nu trebuie să judecăm niciodată pe cineva ca fiind pierdut sau lipsit de credință, chiar dacă anumite acțiuni ale lor nu se ridică la standardele lui Dumnezeu.