[vineri, 31 decembrie] Navigând în necunoscut

În 1920, când Leo și Jessie Halliwell și-au părăsit casele confortabile din Statele Unite ca să lucreze ca misionari în Brazilia, America de Sud, nu aveau nicio idee prin cât de multe aventuri aveau să treacă. În zilele acelea, comunicarea nu se făcea ca în prezent. Nu exista internet pentru a afla cum va fi vremea în Brazilia. Nu exista nici Skype și nici e-mail pentru a vorbi cu prietenii și cu familia. Pentru ei, Brazilia era o mare necunoscută.

După ce au locuit o perioadă în regiunea amazoniană a Braziliei, și-au dat seama că le era imposibil să călătorească fără o ambarcațiune. Prin urmare, Leo Halliwell a proiectat și a construit propria barcă de mică adâncime, iar pe data de 4 iulie 1931, Leo și Jessie au inaugurat-o, numind-o Luzeiro I, adică Purtătoarea luminii. Cei doi au petrecut mai bine de 20 de ani trăind și călătorind cu barca aceasta, precum și cu cele ce i-au urmat, ducând vestea bună a mântuirii oamenilor izolați din junglă, ce trăiau în zona vastă a fluviului Amazon și a sutelor de afluenți.

Într-o zi, micul echipaj călătorea în susul unui râu mic cu ape maronii mocirloase, într-o regiune în care nu mai fuseseră înainte. În zilele acelea, nu existau hărți nautice și nici GPS pentru a-i ajuta la navigat. Mica barcă a înaintat în acest teritoriu necunoscut mai multe zile, departe de orice oraș și sat. Călătorii nu știau ce-i așteaptă în amonte. După ce au ocolit un cot, Leo a văzut un bărbat ce vâslea într-o canoe. Bărbatul le-a făcut semn să-l ia și pe el la bord, ceea ce în zilele acelea era o practică destul de obișnuită. Chiar dacă Leo acționa conform unei reguli personale de a nu lua autostopiști de pe râu, ceva anume l-a îndemnat să meargă înainte și să-i întindă vâsla bărbatului.

Acesta era de vârstă mijlocie și s-a dus la pupa bărcii, unde Leo era ocupat cu pilotatul. Cei doi au conversat un pic, iar Leo l-a întrebat despre râu și ce comunități ar putea găsi în față. După un scurt timp, autostopistul l-a întrebat pe Leo dacă avea cunoștință de stâncile ce se găseau chiar sub linia apei. Uimit, Leo l-a întrebat la rândul lui: „Ce stânci?” Prietenul autostopist a înhățat volanul bărcii din mâna lui Leo și imediat a făcut o întoarcere rapidă la stânga. Când Leo a privit în urmă peste umăr, a văzut stâncile colțuroase ce ar fi însemnat sfârșitul micii sale bărci. Gândindu-se ce s-ar fi ales de el și de scumpa lui nevastă dacă barca ar fi lovit stâncile atât de departe de civilizație, s-a cutremurat. Leo i-a fost foarte recunoscător bărbatului pentru că le-a salvat viețile, precum și barca Luzeiro.

La puțin timp după aceea, autostopistul i-a spus lui Leo că putea opri barca ca să-l lase înapoi în canoea lui, acum că ajunsese la destinație. Uimit de faptul că nu vedea niciun sat și nicio casă în apropiere, Leo a încetinit barca, a oprit și și-a lăsat noul prieten să coboare. Încă o dată, Leo i-a mulțumit pentru intervenție. După ce s-a întors ca să pornească din nou motorul, a privit înapoi pentru ultima dată ca să-și ia rămas-bun. Doar că nu se mai vedea nicio canoe și niciun bărbat. Leo s-a grăbit să ajungă dintr-o parte a bărcii în cealaltă, uitându-se după prietenul lui, dar nu a mai zărit nimic. Atunci a știut că Dumnezeu trimisese un înger într-o canoe ca să-i salveze viața în ziua aceea.

Știi că Dumnezeu te cheamă și pe tine la o misiune? Așa cum i-a chemat pe Leo și Jessie în trecut, la fel te cheamă și pe tine azi ca să te ocupi de treburile Lui. În timpul nostru, Dumnezeu are nevoie de misionari credincioși, care să-L pună pe El pe primul loc. Poți să ai încredere că atunci când lucrezi pentru Domnul, îngerii Săi vor fi, de asemenea, în jurul tău.