[marți, 14 decembrie] O priveliște a luptei

Am văzut în viziune două armate într-o luptă teribilă. Una dintre ele avea în frunte steaguri care purtau semnul lumii, cealaltă avea în frunte steagul pătat de sânge al Prinţului Emanuel.

Steag după steag era lăsat să se târască prin ţărână, pe măsură ce companie după companie din armata Domnului se alătura duşmanului şi seminţie după seminţie din rândurile duşmanului se unea cu poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu. Un înger care zbura prin mijlocul cerului punea stindardul lui Emanuel în multe mâini, în timp ce un general puternic striga cu voce tare: „Intraţi în rânduri! Cei care sunt credincioşi faţă de poruncile lui Dumnezeu şi faţă de mărturia lui Hristos să ia acum poziţie, arătând de care parte sunt! Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată şi voi îmi veţi fi fii şi fiice. Toţi cei care vor să vină în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji!”

Lupta a devenit tot mai încleştată. Victoria înclina când de o parte, când de cealaltă. Deodată, soldaţii crucii s-au retras, ca atunci când un stegar „cade în leşin” (Isaia 10:18). Dar aparenta lor retragere era doar ca să câştige o poziţie mai avantajoasă. Se auzeau strigăte de bucurie. Se înălţa un cântec de laudă la adresa lui Dumnezeu şi glasuri de îngeri se uneau în cântare, atunci când soldaţii lui Hristos înfigeau steagul Lui pe zidurile fortăreţelor deţinute până atunci de duşman. Căpetenia mântuirii noastre conducea lupta şi le trimitea ajutor soldaţilor Săi. Puterea Lui se manifesta cu tărie, încurajându-i să împingă lupta până la porţi. El le arăta lucruri mari şi minunate, conducându-i, pas cu pas, biruitori şi ca să biruiască. În cele din urmă, victoria a fost câştigată. Armata care urma steagul cu inscripţia: „Poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” a triumfat în mod glorios. Soldaţii lui Hristos erau chiar la porţile cetăţii şi, cu bucurie, cetatea L-a primit pe Împăratul ei. Împărăţia păcii, a bucuriei şi a neprihănirii veşnice a fost Instaurată.

Acum, biserica este implicată în luptă. Acum, avem de înfruntat o lume cufundată în întuneric adânc şi dedată aproape cu totul la idolatrie. Dar va veni ziua când lupta se va încheia şi victoria va fi câştigată. Voia lui Dumnezeu trebuie să se facă şi pe pământ. Atunci, naţiunile nu vor mai avea altă lege decât legea cerului. Toţi vor fi o familie fericită, unită şi îmbrăcată cu veşmintele laudei şi ale mulţumirii – cu haina neprihănirii lui Hristos. Întreaga natură, în frumuseţea ei fără egal, Îi va aduce lui Dumnezeu un tribut continuu de laudă şi de adorare. Lumea va fi scăldată în lumina cerului. Anii vor trece în bucurie. Lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare ca acum. La priveliştea aceasta, stelele dimineţii vor cânta împreună, iar fiii lui Dumnezeu vor striga de bucurie, în timp ce Dumnezeu şi Hristos Se vor uni în a proclama: „Nu va mai fi păcat şi nici moarte nu va mai fi.” Acesta este tabloul care mi-a fost prezentat. Dar biserica trebuie să lupte şi va lupta cu duşmani văzuţi şi nevăzuţi. Agenţii lui Satana, în chip omenesc, sunt pe câmpul de luptă. Oamenii s-au coalizat pentru a se opune Domnului oştirilor. Aceste alianţe vor dăinui până ce Hristos Îşi va părăsi locul de mijlocire dinaintea tronului harului şi va îmbrăca veşmintele răzbunării. Agenţii satanici sunt în toate oraşele, preocupaţi să-i organizeze în partide pe cei care se opun Legii lui Dumnezeu. Se alătură acestor confederaţii atât oameni care susţin că sunt sfinţi, cât şi unii care declară deschis că sunt necredincioşi. Acum nu este un timp când poporul lui Dumnezeu să fie slab. Nu ne putem îngădui nici măcar o clipă să lăsăm garda jos.„Întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor Diavolului.”– „Mărturii pentru biserică”, vol. 8, pp. 41, 42