[miercuri, 15 decembrie] Sunt căutați patrioți creștini

Printre copiii lui Israel luați prizonieri în Babilon la începutul celor șaptezeci de ani de captivitate, se găseau patrioți creștini, tineri credincioși principiilor, care nu aveau să fie corupți de egoism și care aveau să-L onoreze pe Dumnezeu chiar cu prețul de a pierde totul.

Domnul privea cu mare plăcere la acești tineri loiali și cinstiți. Ei trebuiau să sufere împreună cu cei vinovați, dar în providența lui Dumnezeu, această captivitate era mijlocul prin care aveau să iasă în față. Exemplul lor de integritate nepătată în timpul perioadei de captivitate în Babilon strălucește de slavă cerească.

Printre cei care I-au rămas credincioși lui Dumnezeu după ce au ajuns în țara captivității, profetul Daniel și cei trei prieteni ai lui sunt exemple ilustre a ceea ce până și tinerii pot deveni atunci când sunt uniți cu Dumnezeul înțelepciunii. Pentru cei care sunt chemați să facă față încercărilor și ispitelor, ne-a rămas un scurt raport al vieții celor patru evrei. […]

Nu mândria sau ambiția i-a dus pe acești tineri la curtea împăratului, în compania celor care nici nu-L cunoșteau și nici nu se temeau de adevăratul Dumnezeu. Ei au ajuns captivi într-o țară străină fiind purtați acolo de Înțelepciunea Infinită. Despărțiți de influențele de acasă și de asocierile sacre, ei au căutat să se achite de îndatoriri cu credibilitate, onorând poporul asuprit din care făceau parte și slăvindu-L pe Cel ai cărui slujitori erau. Acești tineri primiseră o educație corectă în primii ani de viață, iar acum își onorau învățătorii din copilărie. Ei aveau obiceiul să-și unească tăgăduirea de sine cu seriozitatea scopului, cu stăruința și cu statornicia.

Educația primită de acești patru tineri în Iuda nu era conformă școlilor lumești, ci scopului și planului lui Dumnezeu. Școala în care au fost educați nu avea programa școlilor de dinaintea distrugerii lumii prin potop – școli în care dominau sentimentele de necredință și unde natura era recunoscută și venerată mai presus de Dumnezeul creator al naturii. Acești tineri au fost crescuți în familii în care au fost învățați frica de Domnul.

Părinții lui Daniel l-au învățat în copilărie obiceiul cumpătării stricte. L-au învățat că orice ar face trebuie să se conformeze legilor naturii; că hrana și băutura au o influență directă asupra fizicului, minții și moralității; că trebuia să răspundă în fața lui Dumnezeu pentru capacitățile sale; că nu trebuia să urmeze nicio cale lipsită de înțelepciune care i-ar fi scăzut sau slăbit puterile. Ca urmare a acestor învățături, el înălța Legea lui Dumnezeu în mintea lui și o venera în inima lui.

Această educație timpurie a fost pentru Daniel și prietenii sursa susținerii lor. Lecțiile învățate în primii ani i-au condus să hotărască să nu se lase corupți la curtea Babilonului. Pentru ei, adevărul era adevăr. Aveau sădite în inimă principiile acestuia. Ei înțelegeau că omul crede în neprihănire cu inima și dă mărturie spre mântuire cu gura. Pentru ei, prima și cea mai mare poruncă – „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău” – era adevăr și trebuiau să-i dea ascultare.

În școlile fondate sub îndrumarea lui Dumnezeu, teama de Domnul era temelia adevăratei educații. Cunoașterea de Dumnezeu a fost transmisă din generație în generație. În Abel, pe care l-a ucis Cain, și după aceea în Enoh, Set, Metusala, Noe și mulți alții, Domnul a avut martori credincioși, oameni drepți care s-au temut de El înaintea generației lor. Aceștia nu aveau o memorie slabă și perfidă. Ei primiseră cuvintele educației de la Adam și le repetaseră mai departe copiilor și nepoților lor. Multe evenimente istorice importante și adevăruri erau exprimate în cântece.

Daniel și prietenii lui erau familiarizați cu viețile lui Abel, Set, Enoh și Noe. Ei prețuiau adevărurile care fuseseră transmise din generație în generație. Aveau gravat în inimă chipul lui Dumnezeu. Atunci când au fost înconjurați de atmosfera răului, acești tineri au rămas integri. Nicio putere sau influență nu-i putea îndepărta de principiile pe care le învățaseră de timpuriu în viață, studiind Cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu.

„Dragi tineri și tinere, studiați istoria lui Daniel și a prietenilor lui. Viețile lor trebuie să vă inspire cu hotărârea de a-I fi credincioși lui Dumnezeu. Ori Îi sunteți loiali, ori nu. Integritatea creștină este întărită prin hotărârea de a-I sluji Domnului cu credință. Ridicați stindardul pe care stă scris: „Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.” Nu faceți niciun compromis cu răul. Linia de demarcație dintre cel credincios și cel necredincios trebuie să fie clară și distinctă. Luați decizia fermă de a împlini voia Domnului tot timpul, în orice loc”. – „The Youth’s Instructor”, 21 mai 1903