[sâmbătă, 27 noiembrie] Când părinții greșesc

SECȚIUNEA I

De obicei, copiii mici au o părere extrem de bună despre părinții lor. Un astfel de copil se poate arunca de la înălțime fără nicio frică, dacă tatăl lui este dedesubt, gata să-l prindă. De asemenea, poate discuta în contradictoriu cu colegii, apărând un lucru oarecare, doar pentru că tatăl lui a spus astfel.

Pe măsură ce cresc, însă, și percepția lor se maturizează. Mai devreme sau mai târziu, își dau seama că și părinții au defecte. Și cei mai buni dintre părinți fac greșeli. În plus, nu toți părinții sunt evlavioși. Un părinte poate avea probleme de furie, sau poate comite un act de infidelitate față de partener/ă. Poate fi dependent de un obicei distructiv, precum jocurile de noroc, băuturile alcoolice, tutunul sau pornografia. Biblia este un ghid pentru tineri și pentru tinere, oricât de confuză sau de dificilă ar fi situația în care se află. Părinții se luptă cu ispitele și au nevoie de rugăciuni. Copiii pot avea o influență puternică și încurajatoare pentru părinții lor.

„Îngerii sunt mereu prezenți acolo unde este cel mai mult nevoie de ei. Sunt alături de cei care au de dus cele mai grele bătălii, de cei care trebuie să lupte împotriva înclinațiilor și a tendințelor ereditare și de cei pentru care mediul familial este cel mai descurajant.” – „The Review and Herald”, 16 aprilie 1895

Pentru noi poate fi de mare ajutor să știm care sunt slăbiciunile părinților noștri. Deși este natural să ne copiem părinții, natura noastră umană căzută ne face să fim mai înclinați să le repetăm greșelile, decât să le copiem calitățile. Despre împăratul Ahazia stă scris:

Împărați 22:52 „El a făcut ce este rău înaintea Domnului și a umblat în calea tatălui său și în calea mamei sale”.

Porunca a doua ne vorbește despre legea eredității. Nu suntem influențați doar de păcatele părinților noștri, ci și de cele ale bunicilor, ale străbunicilor și chiar ale stră-străbunicilor noștri. (Vezi Exodul 20:5.)

De obicei… copiii calcă pe urmele părinților lor. – „Patriarhi și profeți”, p. 306

Acest lucru ne afectează înclinațiile, preferințele și până și probabilitatea de îmbolnăvire.

„Tendințele spre rău, apetitul pervertit și moralitatea josnică, împreună cu bolile și degenerarea fizică se transmit ca o moștenire din tată în fiu, până la a treia și a patra generație. Acest adevăr înspăimântător ar trebui să aibă o putere solemnă care să-i rețină pe oameni de a merge pe calea păcatului”. – Ibid.

Chiar dacă „de obicei așa stau lucrurile”, nu este nici inevitabil și nici necesar să repetăm păcatele părinților noștri; deoarece Cuvântul lui Dumnezeu are puterea de a opri acest ciclu general al păcatului.

Zaharia 1:4 «Nu fiți ca părinții voștri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând: ‹Așa vorbește Domnul oștirilor: „Întoarceți-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!”› Dar n-au ascultat și n-au luat aminte la Mine», zice Domnul.

Cât de recunoscători putem fi că Dumnezeu este capabil să ne elibereze de orice cale rea!

„Oricare ar fi tendințele noastre moștenite sau cultivate spre rău, putem învinge prin puterea pe care El este gata să o împărtășească”. – „Divina vindecare”, p. 176

Relatările din Scriptură sunt o mare încurajare. Bunul împărat Ezechia a crescut într-o familie care se îndepărtase de Dumnezeu. Tatăl lui, împăratul Ahaz, a fost unul dintre cei mai răi împărați ai lui Israel (Vezi 2 Împărați 16). Dumnezeu a întrerupt domnia rea a împăratului Ahaz, iar acesta a murit la vârsta de 36 de ani. Când s-a născut Ezechia, tatăl lui, Ahaz, era foarte tânăr. Pe măsură ce l-a văzut pe tatăl lui îndepărtându-se tot mai mult de Domnul, Ezechia s-a apropiat de Dumnezeu. În timpul acelor ani, Ezechia a învățat necesitatea rugăciunii; de-a lungul domniei lui, Biblia ne atrage atenția constant asupra faptului că Ezechia obișnuia să se roage.)