[sâmbătă, 20 noiembrie] Schimbarea stilului de viață

SECȚIUNEA I

Unul din darurile minunate pe care ni le-a dat Dumnezeu este abilitatea de a ne forma obiceiuri. Putem să ne simțim ciudat prima dată când facem o activitate; dar, dacă o repetăm de destule ori, va deveni un obicei. Avem nevoie de obiceiuri, deoarece datorită lor putem să facem diverse lucruri automat și cu îndemânare.

Satana caută să transforme binecuvântarea lui Dumnezeu de a fi capabil să-ți formezi obiceiuri într-un blestem. Iar obiceiurile rele sunt un blestem. Biblia numește aceste obiceiuri rele păcate care ne împresoară (Vezi Evrei 12:1). Unele obiceiuri devin dependențe. Acestea sunt în mod special dificil de părăsit și ne țin în robie. Un studiu guvernamental a
descoperit că 70% dintre fumători ar vrea să se lase de fumat dacă ar fi convinși că pot să o facă. Jumătate dintre ei chiar încearcă să renunțe în fiecare an, dar numai 6% dintre ei reușesc.

Însă Dumnezeu a oferit o modalitate prin care să punem punct obiceiurilor și dependențelor rele și chiar să le schimbăm în obiceiuri bune. În încheierea acestei serii despre comportamentul creștin, vrem să ne gândim la modul în care am putea obține victoria asupra obiceiurilor rele care ne fac să cădem continuu și pe care Dumnezeu le dezaprobă.

Cum fiecare păcat este o capcană care ne prinde, fiecare om are de dus o luptă cu obiceiurile păcătoase.

Proverbele 5:22 „Cel rău este prins în înseși nelegiuirile lui și este apucat de legăturile păcatului lui”.

Fie că te lași în voia gândurilor necuviincioase, că mănânci prea mult ori te înfometezi, că pui Facebook-ul, cărțile de povești sau jocurile pe computer înaintea devoționalelor – indiferent care este problema, Cuvântul lui Dumnezeu are putere și principii care să te facă un învingător.

Legea lui Dumnezeu ne învață care este diferența dintre comportamentul bun și cel greșit. Recunoaștem propriul comportament greșit ca fiind păcat (prin mărturisire) și acceptăm puterea lui Dumnezeu pentru a renunța la el (pocăința).

Evrei 12:1, 2 „Să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus”.

În acest pasaj se găsește secretul victoriei – „să ne uităm țintă la … Isus.” Ce înseamnă această expresie?

Să observăm comportamentul unui copil mic. Când se trezește, plânge după mama lui. Când îi este foame, plânge după mama lui. Un copil mic vrea să fie în apropierea mamei și de îndată ce poate să o facă, o urmează din cameră în cameră. Se „uită țintă” la mama lui pentru orice.

Creștinii, de asemenea, „se uită țintă la Isus” pentru orice nevoie. Când se trezesc, Îl cheamă. Înainte să consume micul dejun spiritual din Cuvântul lui Dumnezeu, ei Îi solicită prezența. În timpul zilei, Îi cer frecvent ajutorul în lucrarea lor, în mărturia pe care o dau, precum și în mijlocul ispitelor. Creștinii maturi recunosc că sunt în întregime dependenți de Isus, la fel cum un bebeluș este de mama lui, uitându-se „țintă la … Isus” pentru orice nevoie a lor. Pasajul mai include un principiu:

Să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.

Obținerea victoriei asupra unei ispite și biruirea păcatului constituie un proces, nu un eveniment; acest lucru necesită stăruință.

Evrei 10:36 Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit.

Cucerirea Canaanului a durat mulți ani, pentru Iosua și pentru israeliți, fiind necesare numeroase bătălii pentru aceasta. Dar orice victorie îi încuraja și îi întărea pentru următoarea luptă.