SECȚIUNEA II


Istoriile lui Daniel și Moise ne învață o lecție importantă despre deciziile pe care trebuie să le luăm ca parte a educației noastre. Acești eroi ai credinței au făcut ceea ce Ieroboam a eșuat să facă. Ei s-au lăsat îndrumați de principiile următoare:

  1. Urmează Cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă aceasta înseamnă să fii singur. Daniel 1:8 Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.
  1. Identifică-te pe față cu poporul lui Dumnezeu. Evrei 11:24,25 Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
  1. Prețuiește veșnicia și respinge plăcerile temporare și trecătoare.
    Evrei 11:25,26 „…ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire”.


Prin contrast, Ieroboam nu a dorit să fie singurul supus față de Cuvântul lui Dumnezeu. El a făcut aceeași greșeală pe care a făcut-o Roboam, urmând sfatul rău și lipsit de înțelepciune al consilierilor lui.


1 Împărați 12:28 „După ce s-a sfătuit, împăratul a făcut doi viței de aur”.


Mai mult, Ieroboam nu s-a identificat nici cu poporul lui Dumnezeu. În loc să continue să se închine întemplul din Ierusalim, a construit două temple ca să se închine la vițeii de aur. El le-a spus oamenilor lui:

1 Împărați 12:28-31 „Destul te-ai suit la Ierusalim, Israele! Iată Dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului.” A așezat unul din acești viței la Betel, iar pe celălalt l-a pus în Dan. Și fapta aceasta a fost un prilej de păcătuire. Poporul se ducea să se închine înaintea unuia din viței până la Dan. Ieroboam a făcut o casă pe înălțimi și a pus preoți luați din tot poporul, care nu făceau parte din fiii lui Levi.


În loc să caute onoarea cerului, el a fost satisfăcut să primească onoarea temporară dată celor care nu I se supun lui Dumnezeu. Elevii din ziua de astăzi se confruntă cu aceleași ispite cu care Moise și Daniel s-au confruntat și pe care le-au învins, dar în față cărora Ieroboam a eșuat. Elevii creștini trebuie adeseori să aleagă între a fi plăcuți lui Dumnezeu și a-i mulțumi pe colegii sau chiar pe profesorii lor. Dumnezeu însă a făcut următoarele promisiuni: „Voi cinsti pe cine Mă cinstește” (1 Samuel 2:30) și „De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri” (Matei 10:32).

Acei elevi care au credință în Cuvântul lui Dumnezeu vor trece aceste teste. Decizia lor de a păzi Sabatul va rămâne neschimbată, chiar dacă sunt înconjurați de oameni care calcă Sabatul și care îi ridiculizează. Hotărârea lor de a rămâne neîntinați nu se va schimba indiferent de circumstanțe. Aceștia vor evita să participe la evenimente și la petreceri unde prezența lui Dumnezeu nu este dorită și unde muzica și activitățile prezente îi fac pe îngeri să plângă. Din nefericire însă, acei elevi care nu au credință în Cuvântul lui Dumnezeu vor eșua. Moise iese în evidență ca un exemplu pentru fiecare tânăr presat din toate părțile să se conformeze

Evrei 11:27 „Prin credință a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut”.