[luni, 18 octombrie]
SECȚIUNEA III
Cuvintele nu sunt folosite doar ca să vorbim, ci și ca să gândim. Poruncile care se adresează cuvintelor pe care le rostim se adresează și cuvintelor pe care le gândim. Citește din nou versetul de mai jos, care se găsește și în prima secțiune.
Matei 12:34 „Din prisosul inimii vorbește gura”.
Putem controla cuvintele pe care le spunem doar când Dumnezeu ne controlează gândurile. David spune:
Psalmii 19:14 „Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu!”
Porunca a treia nu este singura ce se ocupă în mod special de vorbire. Porunca a noua este un alt dar al lui Dumnezeu menit să ne vindece deficiențele din vorbirea spirituală.
Exodul 20:16 „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău”.
Fiecare gând pe care îl avem este fie adevărat, fie fals. Fiecare propoziție pe care o rostim este fie onestă, fie necinstită. Porunca aceasta ne spune să dăm dovadă de dragoste față de semenii noștri, având gânduri curate față de ei și spunând adevărul.
Proverbele 12:22 „Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuți”.
Pentru a spune adevărul, nu trebuie să ascultăm minciuni.
Proverbele 17:4 „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare”.
În Cuvântul Său, Dumnezeu a oferit rețete eficiente pentru problemele noastre diverse legate de vorbire. Observă ce neajunsuri în vorbire tratează laudele:
Efeseni 5:4 „Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulțumire”.
Alte anomalii din vorbire sunt depășite prin bunătate și prin compasiune.
Efeseni 4:31,32 „ Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos”.
Prețuirea Cuvântului lui Dumnezeu și împărtășirea Lui cu alții vindecă o altă serie de defecte în vorbirea spirituală.
Filipeni 2:13-16 „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea. Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli, … ţinând sus Cuvântul vieții”.
Cum „cuvintele pe care le rostim încurajează sentimentele care le-au determinat” („The Youth’s Instructor”, 27 iunie 1895), aceasta înseamnă că nu ar trebui să vorbim când suntem mânioși.
Proverbele 29:12 „Când cel ce stăpânește dă ascultare cuvintelor mincinoase, toți slujitorii lui sunt niște răi”.
Atunci când se știe că există o cameră video care înregistrează ce se întâmplă, activitatea infracțională scade. La fel, cuvintele noastre ar trebui să se schimbe pe măsură ce medităm la judecată și realizăm că fiecare gând și fiecare cuvânt sunt înregistrate.
Psalmii 139:4 „Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul”.
Cu perseverență, Dumnezeu ne-a promis biruința.
„Nu fiți descurajați dacă la început eșuați. Nu renunțați la luptă dacă limba își urmează traseul obișnuit de câteva ori când nu sunteți vigilenți. Îndreptați-vă atenția spre Dumnezeu și rugați-L să vă întărească și veți primi putere”. – „The Youth’s Instructor”, 1 mai 1859
ÎNTREBĂRI DE REFLECȚIE
Secțiunea I
- Biblia spune că suntem mântuiți prin har, prin credință. (Vezi Efeseni 2:8.) Explică atunci cum, în conformitate cu Matei 12:36,37, suntem judecați după cuvintele noastre.
- Enumeră câteva istorisiri din Biblie care ilustrează puterea cuvintelor – fie bune, fie rele.
Secțiunea II
- În Biblie, Dumnezeu ne învață ce ar trebui să spunem și ce nu. Ce ne învață următoarele versete despre cuvintele noastre? Leviticul 19:16; Psalmii 15; 89:1; Proverbele 10:19; 12:22; 26:18,19; 29:11; 31:26; Efeseni 4:29; 5:3, 4; Iacov 1:19; 3:1-12
- În cartea Proverbele se spune multe despre darul vorbirii. Alege orice capitol din Proverbele 10 –31 și rezumă ce se amintește aici despre cuvintele noastre.
Secțiunea III
- Citește Numeri 13:25-14:38. Rezumă consecințele minciunilor și ale vorbelor rele atât pentru cel care le rostește, cât și pentru cel care le aude.
- „Cuvintele pe care le rostim încurajează sentimentele care le-au determinat.” Dă un exemplu despre cum ai experimentat adevărul acestei afirmații.
ÎNTREBĂRI DE REFLECȚIE
