[duminică, 17 octombrie]

SECȚIUNEA II

Logopedia este o ramură a pedagogiei speciale (și, am putea spune, și a medicinii) destinată asistării oamenilor cu probleme de vorbire. Terapeuții își ajută pacienții cu dificultăți de vorbire cu instrucțiuni, teorii și exerciții, astfel încât aceștia să câștige abilități de comunicare cât de repede se poate.

Putem spune că Dumnezeu este marele Logoped. El a dedicat multe resurse pentru a ajuta creștinii în problemele lor de vorbire spirituală. Moise vorbea greu. El i-a spus lui Dumnezeu: „vorba și limba îmi sunt încurcate” (Exodul 4:10). Dumnezeu i-a răspuns lui Moise cu o făgăduință, care este valabilă și pentru noi.

Exodul 12:11,12 „Cine a făcut gura omului? … Oare nu Eu, Domnul? Du-te dar; Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce vei avea de spus.”

De asemenea, Dumnezeu ne va învăța cum ar trebui să vorbim. Cuvântul lui Dumnezeu este plin de instrucțiuni care nu doar ne vor învăța ce să spunem, dar ne va oferi și puterea necesară ca să o facem. Prin puterea creatoare a Cuvântului lui Dumnezeu, toate obiceiurile noastre greșite legate de vorbire pot fi îndepărtate.

Moise era lângă muntele Sinai, supraveghindu-și turma, când Dumnezeu i-a promis că o să-l învețe ce să spună. Dumnezeu Și-a ținut promisiunea față de Moise. El l-a instruit ce să spună și i-a dat și puterea să o facă.

Un an mai târziu, Moise, conducând acum un popor în locul turmei de oi, s-a întors la muntele Sinai, iar Dumnezeu i-a dat cele mai importante învățături în Cele Zece Porunci.

Porunca a treia este dedicată în întregime vorbirii.

Exodul 20:7 „Să nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui”.

Același Dumnezeu care a controlat limba unui măgar și i-a dat darul vorbirii vrea să controleze și limba noastră. El a promis că va fi logopedul nostru spiritual personal. Ai dezvoltat obiceiuri rele în ce privește vorbirea? Vorbirea ta spirituală este afectată de blesteme și de înjurături? Poți găsi vindecarea și puterea transformării în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu există nici măcar un singur obicei rău de vorbire pe care Cuvântul lui Dumnezeu să nu-l poată schimba, deoarece Creatorul gurii este dispus să ne controleze gura, împiedicându-ne să rostim cuvinte pe care nu ar trebui să le spunem.

Gândește-te o clipă la porunca a treia. Ea ne vorbește despre o modalitate prin care ne putem arăta dragostea față de Dumnezeu: Nu folosi niciodată numele Lui într-un mod mânios, lipsit de evlavie, repetitiv sau ca pe o banalitate. Această poruncă interzice și cuvintele lipsite de sens pe care lumea le folosește în locul numelui lui Dumnezeu. Biblia ne spune că ascultarea de poruncile lui Dumnezeu atrage o mare răsplată. (Vezi Psalmii 19:11)

Unul dintre pionierii Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea a fost căpitanul Joseph Bates. El a fost printre primii care au descoperit câteva dintre binecuvântările pe care le aduce ascultarea de această poruncă.

Căpitanul Bates a crescut într-un oraș pescăresc, devenind marinar la vârsta de doisprezece ani. Marinarii sunt renumiți pentru limbajul plin de înjurături și nu a trecut mult până când Bates a adoptat acest obicei rău. Pe măsură ce Dumnezeu a început să lucreze asupra inimii lui, și-a dat seama că blestemele și înjurăturile sunt greșite și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a reușit să rezolve această deficiență.

Și noi putem lua aceeași decizie.

Haideți să decidem că nu vom mai păcătui împotriva lui Dumnezeu cu gurile noastre. […] Nu putem întotdeauna să împiedicăm gândurile care ne vin în minte ca niște ispite, dar putem să ne opunem vrăjmașului, astfel încât să nu le rostim. – „Historical Sketches”, p. 146

Dumnezeu a fost cu gura lui Bates și acest obicei a fost eliminat din vorbirea lui.

În timp, Bates a ajuns căpitan de vas. Când pleca în călătorie, își surprindea marinarii anunțându-i că înjurăturile nu aveau să fie permise. La început, unii dintre marinari au fost nemulțumiți de această regulă. Dar, în curând, au observat cu toții pacea și armonia de la bordul vasului și au cerut să participe și la următoarea călătorie avându-l căpitan pe Bates.