SECȚIUNEA II


Nu toate cărțile sunt egale între ele. Cu toate că există multe cărți de calitate, piața este inundată cu o literatură lipsită de valoare morală. Chiar și în zilele lui Solomon existau scrieri cu care nu merita să-ți pierzi timpul.

Eclesiastul 12:12 „Încolo, fiule, ia învățătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulțime de cărți, să știi că n-ai mai isprăvi, și multă învățătură obosește trupul”.


În Faptele apostolilor citim că unele cărți erau considerate atât de periculoase, încât creștinii le-au ars public.
Faptele apostolilor 19:19 „Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărțile și le-au ars înaintea tuturor”.

Când Pavel îi scria lui Timotei să „ia seama bine la citire” (1 Timotei 4:13), se referea în principal la lectura publică a Scripturii. Dar sfatul lui este la fel de valoros și de real și când vine vorba despre lecturile noastre personale.

Trebuie să fim foarte precauți în privința lecturilor noastre, ținând cont că acestea ne pot influența gândurile și mintea. Există lecturi care trezesc îndoieli despre Dumnezeu, care scad interesul pentru rugăciune și pentru studiul Bibliei. Unele lecturi dăunează imaginației și chiar procesului de gândire, iar altele stimulează dorințele și gândurile imorale.

Cu ce gânduri ar trebui să ne umplem mintea? Ce gânduri ar trebui să înlăturăm?

Filipeni 4:8 „Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească”.


Ne hrănim corpul cu hrană, iar mintea, cu ceea ce citim, vedem, ascultăm și gândim. Exact cum alimentele de tip deșeuri (junk-food) dăunează organismului, lecturile de tip deșeuri dăunează minții.

„Cu cât mai des și mai sârguincios veți studia Biblia, cu atât mai frumoasă vi se va părea ea și cu atât mai lipsită de savoare vi se va părea literatura ușoară”. —„Solii pentru tineret”, p. 274



„Gândurile au același caracter ca hrana oferită minții”. – „The Youth’s Instructor”, 9 octombrie 1902.


Petru îi sfătuiește pe creștini să-și „încingă coapsele minții” (1 Petru 1:13). Aceasta înseamnă să-și disciplineze gândurile și să nu le lase să rătăcească. Pavel spune că trebuie ca „orice gând să îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5).


În alegoria sa clasică Războiul sfânt, John Bunyan numește ochii „poarta vederii.” Prin „poarta vederii”, „poarta auzirii”, „poarta gustatului” și „poarta simțitului”, Satana caută acces la mintea noastră, astfel încât să ne poată distruge sufletul. El caută să ne câștige atenția și să ne trezească interesul față de lucrurile care ne vor provoca daune. Dumnezeu nu este singurul care inspiră scriitorii. Satana îi inspiră pe autorii talentați să scrie cuvinte care stimulează centrii plăcerii din minte, pentru unii provocând dependență. Cu gânduri care stimulează plăcerea sunt amestecate filozofii și idei dăunătoare, care sunt contrare Cuvântului lui Dumnezeu.

„Prin lucrarea lui, Satana le prezintă tinerilor noștri povești din ziare și din cărți cu care le captivează simțurile, distrugându-le astfel gustul pentru Cuvântul lui Dumnezeu”. – „Mărturii pentru biserică”, vol. 5, p. 517

Filozofiile și ideile promovate de autorii conduși de Satana, uneori la vedere, dar cel mai adesea ascunse, pot să zacă o perioadă nebăgate în seamă. Însă, asemenea semințelor, mai devreme sau mai târziu ele vor germina și vor produce o recoltă de gânduri și de acțiuni care vor amărî viața și vor micșora potențialul tinerilor de a trăi o viață al cărei impact să schimbe lumea.)