[marți, 5 octombrie] Adunarea roadelor —partea 2

Apoi am spus: „Vreți să depozitați aceste afine și, după aceea, să mergeți cu mine, să căutăm mai multe fructe în aceste tufe înalte?” Dar ei nu se pregătiseră deloc să depoziteze fructele. Erau vase și saci din abundență, dar fuseseră folosite pentru mâncare. Eu am obosit așteptând și, în cele din urmă, am întrebat: „Nu ați venit să culegeți fructe? Atunci de ce nu sunteți pregătiți să aveți grijă de ele?”

Cineva a răspuns: „Soră White, noi nu ne-am așteptat cu adevărat să găsim niciun fruct într-un loc în care se află atât de multe case și agitație, dar, pentru că păreai atât de nerăbdătoare să culegi fructe, am hotărât să venim cu tine. Noi am crezut că vom aduce suficient ca să mâncăm și, dacă nu vom aduna niciun fruct, ne vom bucura de recreație.” Eu am răspuns: „Nu pot să înțeleg acest fel de muncă. Voi merge din nou să culeg. Ziua deja a trecut, în curând se va înnopta și nu mai putem culege niciun fruct.” Unii au mers cu mine, dar alții au rămas la căruță, ca să mănânce.

O mică grupă a cules într-un loc și oamenii erau preocupați, discutând despre ceva care părea să-i intereseze mult. Eu m-am apropiat și am văzut că atenția lor era atrasă de un copilaș aflat în brațele unei femei. Am spus: „Mai aveți doar puțin timp și ar fi bine să lucrați cât mai puteți.” Atenția celor mai mulți era atrasă de un tânăr și o tânără care alergau spre căruță. Când au ajuns, erau atât de obosiți, încât au fost nevoiți să stea jos și să se odihnească. Și alții se așezaseră pe iarbă, ca să se odihnească.

În felul acesta, ziua a trecut și s-a realizat foarte puțin. În cele din urmă, eu am spus: „Fraților, voi numiți aceasta o expediție reușită. Dacă acesta este modul în care lucrați, nu mă mir de lipsa voastră de succes. Succesul sau nereușita voastră depinde de modul în care lucrați. Aici sunt afine, pentru că eu le-am găsit. Unii dintre voi au căutat zadarnic în tufele mici, alții au găsit câteva afine, dar tufele înalte au fost trecute cu vederea pentru că pur și simplu nu v-ați așteptat să găsiți fructe în ele. Vedeți că fructele pe care le-am cules eu sunt mari și coapte. În scurt timp se vor coace și alte fructe și putem merge din nou la cules. Acesta este modul în care am fost învățată să culeg fructe. Dacă ați fi căutat lângă căruță, ați fi putut găsi afine la fel de bine ca mine.

Cei care abia încep să învețe să îndeplinească o astfel de muncă vor repeta lecția pe care le-ați dat-o astăzi. Domnul a așezat aceste tufe cu fructe chiar în mijlocul acestor locuri aglomerate și Se așteaptă ca voi să le găsiți. Dar voi ați fost mult prea preocupați să mâncați și să vă amuzați. Nu ați venit aici cu o hotărâre serioasă de a găsi fructe.

Altă dată va trebui să lucrați cu mai mult zel, cu mai multă seriozitate și cu un scop cu totul diferit; altfel, munca voastră nu va avea niciodată succes. Dacă lucrați corect, îi veți învăța pe lucrătorii mai tineri că unele lucruri, cum ar fi hrana și recreația, sunt de o importanță minoră. A fost nevoie de un efort mare să aducem căruța cu provizii în acest loc, dar voi v-ați gândit mai mult la provizii decât la fructele pe care ar fi trebuit să le duceți acasă, ca rezultat al muncii voastre. Dacă ați fi fost atenți să culegeți mai întâi afinele din apropierea voastră, și după aceea să le căutați pe cele care sunt mai departe, pentru ca apoi să vă puteți întoarce să lucrați din nou în apropiere, ați fi avut succes.” (Final) –
„Slujitorii Evangheliei”, 1892, pp. 330, 331