[vineri, 1 octombrie] Spitalul —partea 1

Spitalele străine îmi dau o stare de nervozitate. Poate din cauza măgarului care paște în parcare, poate a imaginii betonului neterminat de peste tot sau poate a săgeții de la intrare care indică spre partea din spate a clădirii și pe care scrie „Morga”. Nu știu despre ce este vorba anume, dar faptul că acest spital străin este, actualmente, spitalul meu îmi dă o stare de nervozitate.

Acum doi ani, în timp ce soția mea era plecată din țară, a trebuit să mă internez în spital. Am stat la urgențe șapte ore. Sunt bucuros că nu sângeram ca persoana dinaintea mea, judecând după sângele împroșcat pe peretele de lângă capul meu. După ce m-am întins pe targa din camera mea plină cu aproximativ douăzeci de pacienți, m-am uitat la sângele de pe perete și m-am gândit cât de bine era că economiseam bani – vreau să spun că pentru o singură zi într-un spital cu pereți curați din America aș fi putut plăti prețul unei mașini ușor uzate. Pe de altă parte, după a doua oră petrecută privind individul de pe targa de vizavi care se zvârcolea și țipa de durere din cauza unei pietre la rinichi, m-am gândit că nici puțină intimitate nu ar fi fost rea.

Când ajungi aici la spital trebuie să te pregătești să aștepți mult să-ți vină rândul, iar asta înseamnă să aștepți lângă mulți oameni bolnavi și contagioși. Senzația pe care o trăiesc înghesuit într-o zonă de așteptare cu șase scaune și nouăzeci de oameni care respiră șuierător ajunge pentru a mă face să iau în considerare ideea de a mă duce în spate,
să caut un loc de stat la morgă. Cel puțin acolo nimeni nu respiră. În America, oamenii din sala de așteptare au la dispoziție o varietate de reviste de citit. Ai săli cu scaune confortabile și poate chiar o mică încăpere de joacă pentru copii. Nu și aici. Aici stai lângă ușă cu un număr în mână și aștepți până când te faci bine, ești chemat să vezi doctorul sau mori – oricare dintre aceste variante apare prima.

În această dimineață, m-am dus la spital cu Halit, unul dintre participanții credincioși la întâlnirile bisericii. A stat la noi acasă cu o seară înainte, ca să putem pleca de dimineață. Am ajuns la 7:30 a.m., iar spitalul era deja supra aglomerat.

Halit este un antreprenor de 54 de ani. Este vesel din fire și iubește copiii. Însă cum a divorțat recent, a rămas singur și a descoperit că biserica noastră este o familie bună. E încrezător că este un musulman dedicat, dar în realitate este îndrăgostit cu disperare de Biblie și de mesajul ei. Înainte să facă recent o călătorie la el acasă, în est, mi-a spus: „Domnule pastor, dați-mi mult material scris – Noul Testament, materiale video despre Isus, broșuri. O să le dau mai departe. Estul este o zonă periculoasă pentru tine, dar eu sunt musulman. Eu o să pot răspândi vestea cea bună. Toți trebuie să citească aceste lucruri.” Evident, suntem încântați că Halit face parte din familia bisericii noastre.

În această săptămână, când Halit a început să simtă că-l strânge în piept și m-a chemat, cu frică în voce, spunând că nu mai poate respira, m-am alarmat serios. Ne-am grăbit să ajungem la spital și am descoperit (după patru ore) că avea pneumonie.

În timp ce așteptam să-i facă radiografie, am început să mă gândesc la slujirea uimitoare a lui Isus, care a lucrat cu oamenii bolnavi – mintal, emoțional și fizic. Sala de așteptare a spitalului semăna mult cu imaginea pe care o aveam despre scăldătoarea Betesda. Nu scăldătoarea în sine, ci mai degrabă marginile murdare, urât mirositoare și pline de agitație unde așteptau oameni cu răni purulente, cu bandaje însângerate și cu cicatrice. Cel mai bun lucru pe care am utut să-l fac în dimineața aceea pentru Halit a fost să-i citesc Psalmul 91 și să mă rog. Cu Isus, lucrurile nu stăteau la fel. El putea să vindece oamenii! ( Va urma)

Adventist Frontier Missions (AFM). Pentru a afla mai multe despre AFM, pentru a solicita revista lunară gratuită plină cu istorisiri palpitante de pe frontul misionar și pentru a descoperi cum poți ajuta la răspândirea Evangheliei printre cei la care este greu de ajuns, vizitează HYPERLINK „http://www.afmonline.org/”www.afmonline.org