[sâmbătă, 2 octombrie] A umbla cu Dumnezeu – partea 2

SECȚIUNEA I

Text de memorat:

Ieremia 15:16
„Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oștirilor!”

Devoționalele sunt pline de putere, deoarece ne oferă acces la toate resursele cerului prin rugăciune și prin studiul Bibliei. Pentru că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, prin ea primim o putere supranaturală în viața noastră. Ceea ce îi este imposibil omului să facă, devine posibil prin puterea lui Dumnezeu.

Filipeni 4:13 „Pot totul în Hristos care mă întărește”.

Gândește-te la ce au făcut oamenii tineri și cei bătrâni prin credința în cuvântul Domnului.

Evrei 11:33-35 „Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe, au astupat gurile leilor, au
stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oștirile vrăjmașe. Femeile și-au primit înapoi pe morții lor înviați; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea și au fost chinuiți”.

Chiar dacă acestea sunt consemnări străvechi, Cuvântul lui Dumnezeu nu și-a pierdut deloc din putere de-a lungul mileniilor. Prin Cuvântul Său reușesc tinerii să facă fapte importante azi pentru Dumnezeu. Să ascultăm Cuvântul Domnului trebuie să fie prioritatea noastră zilnică. Aceia care vor lucra cu îndrăzneală pentru Dumnezeu vor căuta Cuvântul Lui de la răsăritul zorilor.

Cum putem avea devoționale consistente în fiecare dimineață?




Unii se împiedică de trezirea de dimineață devreme. Ei vor să se trezească, dar dimineața se simt atât de obosiți, încât hotărăsc să se trezească devreme a doua zi. Dacă ajung să facă vreun devoțional, o fac în grabă, încercând să nu întârzie la școală sau la lucru. O astfel de atitudine nu ne va aduce nicio putere supranaturală pentru a trăi. Slăbiciunea garantată constă în încrederea în propriile forțe.

Psalmii 127:1, 2 Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește. Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu ca să mâncați o pâine câștigată cu durere, căci preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn.

V-ar fi de ajutor să vă gândiți că ziua voastră începe seara. Alegeți o oră potrivită de culcare, în funcție de programul vostru și de numărul de ore de somn de care aveți nevoie, și faceți un obicei de a vă băga în pat la acea oră. Vă va fi mai ușor, după aceea, să vă treziți dimineața. Iar atunci când este timpul să vă treziți, ridicați-vă din pat. Nu vă întoarceți pe partea cealaltă ca să vă culcați la loc.

Proverbele 26:14: „Cum se învârtește ușa pe țâțânile ei, așa se învârtește leneșul în patul lui”.

Dumnezeu știe că ne este greu să ne trezim de dimineață, așa că Se oferă să ne ajute. Roagă-L să te ajute să te trezești! Iar atunci când o face, răspunde la chemarea Sa!

Isaia 50:4 „Domnul Dumnezeu… mă trezește în fiecare dimineață, El Îmi trezește urechea, să ascult cum ascultă niște ucenici”.

Atunci când ne trezim înaintea altora, putem să practicăm devoționalul în liniște, într-un loc izolat și personal din care nu-i vom deranja pe cei care dorm.

Proverbele 27:14 „Binecuvântarea aproapelui cu glas tare dis-de-dimineață este privită ca un blestem”.

Cum putem avea o viață de rugăciune semnificativă?

Când oamenii se întâlnesc prima dată, ar putea să întâmpine dificultăți privind începerea unei conversații. Adesea, aceasta este problema când încercăm prima dată să învățăm cum să ne rugăm.

Iată câteva sugestii:

Noi putem cere în rugăciune iertarea păcatelor, influența Duhului Sfânt, un temperament asemănător cu al lui Hristos, înțelepciune și putere să facem lucrarea Lui și orice făgăduință pe care ne-a promis-o; apoi, trebuie să credem că primim toate acestea și să-I aducem mulțumiri lui Dumnezeu pentru cele primite. – „Educație”, p. 258

Pe măsură ce căutăm să-i ajutăm pe alții, vom avea la dispoziție mai multe subiecte pentru rugăciune. Când oamenii se retrag din viața socială, departe de sfera îndatoririlor creștine și de purtarea crucii, când încetează să mai lucreze cu zel pentru Domnul, care a lucrat cu zel pentru ei, atunci nu mai au pentru ce să se roage și pierd simțământul nevoii de rugăciune. – „Calea către Hristos”, p. 101