[Miercuri] 3 Octombrie

Este destul de tulburător să te gândeşti la ce au îndurat primii creştini. Nu e ceva normal pentru fiinţa umană să înfrunte moartea pentru o idee. În dreptul fiecărui text de la rubrica Repere, notează speranţa pe care ţi-o inspiră. Care crezi că era sursa de putere a primilor creştini, în virtutea căreia înfruntau moartea pentru credinţa lor?

____________________________________________________

Repere

„Cheamă-Mă în ziua necazului; Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmii 50:15)

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de rău, căci Tu eşti cu mine, nuiaua şi toiagul Tău mă mângâie.” (Psalmii 23:4)

„Preţioasă este în ochii Domnului viaţa credincioşilor Săi.” (Psalmii 116:15)

„Cine ne va despărţi de dragostea lui Hristos? Necazul sau greutăţile, sau persecuţia, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau pericolul, sau sabia?” (Romani 8:35)

„Nu te teme de niciunul dintre lucrurile pe care urmează să le suferi! Diavolul urmează să-i arunce pe unii dintre voi în închisoare, ca să fiţi încercaţi, şi veţi fi în necaz timp de zece zile. Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii!” (Apocalipsa 2:10)