[Duminică] 5 August

Recapitulează istoria lui Onisim şi Filimon, apoi meditează la următoarele întrebări:

Pavel era convins că Onisim s-a schimbat şi era dispus să garanteze pentru el în faţa lui Filimon. Ai fost vreodată alături de cineva în timpul unei crize majore din viaţa lui/ ei? Prezintă în faţa grupei situaţia respectivă. Cum te-ai simţit după aceea?

Poţi avea compasiune faţă de o persoană pe care nu o cunoşti? Dar să-ţi pese de oameni dintr-o altă ţară? Ce forme ar lua compasiunea în această situaţie?

Cunoşti pe cineva care trece printr-o situaţie dificilă chiar în prezent? Cum îi poţi veni în ajutor?

Caz în studiu

4 Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele, 5 pentru că am auzit despre credinţa pe care o ai în Domnul Isus şi dragostea faţă de toţi sfinţii. 6 Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă să se arate prin fapte, care să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos. 7 În adevăr, am avut o mare bucurie şi mângâiere pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinţilor au fost înviorate prin tine. 8 De aceea, măcar că am toată slobozenia în Hristos să-ţi poruncesc ce trebuie să faci, 9 vreau mai degrabă să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei, eu, aşa cum sunt, bătrânul Pavel, iar acum întemniţat pentru Hristos Isus. 10 Te rog pentru copilul meu pe care l-am născut în lanţurile mele, pentru Onisim[a], 11 care altă dată ţi-a fost nefolositor, dar care acum ne va fi folositor şi ţie, şi mie. 12 Ţi-l trimit înapoi pe el, inima mea. 13 Aş fi dorit să-l ţin la mine, ca să-mi slujească în locul tău cât sunt în lanţuri pentru Evanghelie. 14 Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca binele pe care mi-l faci să nu fie silit, ci de bunăvoie. 15 Poate că el a fost despărţit de tine pentru o vreme tocmai ca să-l ai pentru veşnicie, 16 dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decât pe un rob: ca pe un frate preaiubit mai ales de mine şi cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul! 17 Dacă mă socoteşti dar ca prieten al tău, primeşte-l ca pe mine însumi. 18 Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea. 19 Eu, Pavel, „voi plăti” – scriu cu mâna mea – ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie. 20 Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul şi înviorează-mi inima în Hristos! 21 Ţi-am scris bizuit pe ascultarea ta şi ştiu că vei face chiar mai mult decât îţi zic. (Filimon 4-21)