Calea-nvrednicirii

Ieremia 3,22; Matei 10,34-39; 23,1-13; Luca 12,13-21; 22,14-30; Ioan 14,1-6; Filipeni 2,5-8; Iacov 3,16.

Pizma ce-nrădăcinează într-un lut cu duh de ceartă,

Lăstărește-n noi, creștine, o religie deșartă,

Pentru care, Domnul păcii e tăișul dezbinării,

Când valorile credinței poartă haina-nfumurării.

Suntem legi de-mpovărare fariseic ticluite,

Sub obrocul egocentric punând holdele primite,

„Vai!” rostește, încă, Domnul, gândurilor de mărire,

Dându-ne exemplul vieții, întrupării de iubire.

Din neliniște și ceartă pentru culmi de-ntâietate,

Dragosea Celui ce vine, mijlocește să ne-arate

A copilăriei taină, unic drum spre veșnicie,

Ca asemeni Lui, slujirea, totdeauna să ne fie.

Ipocritele ambiții nu ne dau înveșnicirea!

Doar Hristos ne este Calea, Adevărul și Sfințirea,

Când prin El ne ducem crucea către marea Dimineață

A locașurilor Sale, cu belșug ceresc de Viață.

Cornel Mafteiu

București, 06.07.2021