Poezia studiului 4
Rezidirea odihnei
2 Samuel 11; 12,1-23; Psalmul 51; 1 Ioan 1,9.
Când prea plin de tine însuți, peste semeni te ridici
Și-ți plimbi pașii egocentrici pe-al religiei palat,
Iar de Legea Celui Veșnic, pentru-o poftă te dezici,
Te arunci în avalanșa odiosului păcat.
Candela duhovnicească ți se stinge sub obroc
Când sub sceptrul judecății te arăți neprihănit
Și-ți dai propria sentință pentru-al intrigilor joc
Care-n colbul pocăinței te trimite negreșit.
Inima-ți fără de pace bate-n pieptul tău creștin,
Lăcrimând în rugăciune după harul Celui Sfânt
Care-i poate da odihna undelemnului divin,
Singurul ce reaprinde-al curăției legământ.
Pentru inima-ți mâhnită, pentru duhul tău zdrobit,
Pe aleile credinței susură al Slavei Glas,
Cu isopul jertfei Sale spală tot ce ai greșit
Și-ți așterne bucuria mântuirii Lui sub pas.
În plimbările credinței pe acoperiș de Har
Cere zilnic ocrotirea Duhului mângâietor,
Fiindcă pacea și odihna sunt în Cel ce vine iar
Și te costă doar lumina candelei de-așteptător!!
Cornel Mafteiu
București,14.07.2021