Poezia studiului 4

Rezidirea odihnei

2 Samuel 11; 12,1-23; Psalmul 51; 1 Ioan 1,9.

Când prea plin de tine însuți, peste semeni te ridici

Și-ți plimbi pașii egocentrici pe-al religiei palat,

Iar de Legea Celui Veșnic, pentru-o poftă te dezici,

Te arunci în avalanșa odiosului păcat.

Candela duhovnicească ți se stinge sub obroc  

Când sub sceptrul judecății te arăți neprihănit

Și-ți dai propria sentință pentru-al intrigilor joc

Care-n colbul pocăinței te trimite negreșit.

Inima-ți fără de pace bate-n pieptul tău creștin,

Lăcrimând în rugăciune după harul Celui Sfânt

Care-i poate da odihna undelemnului divin,

Singurul ce reaprinde-al curăției legământ.

Pentru inima-ți mâhnită, pentru duhul tău zdrobit,

Pe aleile credinței susură al Slavei Glas,

Cu isopul jertfei Sale spală tot ce ai greșit

Și-ți așterne bucuria mântuirii Lui sub pas.

În plimbările credinței pe acoperiș de Har

Cere zilnic ocrotirea Duhului mângâietor,

Fiindcă pacea și odihna sunt în Cel ce vine iar

Și te costă doar lumina candelei de-așteptător!!

Cornel Mafteiu

București,14.07.2021