Vești misionare – 17 octombrie 2020

Instruită de Dumnezeu în Brazilia

Selomita Hamzaoui

Eram acasă, în Brazilia. Într-o sâmbătă după-amiază, o mătușă mi-a oferit o broșură plină de versete biblice. Mi-a sugerat să citesc, spunându-mi că Dumnezeu îmi va vorbi prin acele versete.
Nu mă mai gândisem la Dumnezeu de mai bine de douăzeci de ani. Deși crescusem într-o familie creștină, de pe la vârsta de șaisprezece ani încetasem să merg la biserică. Acum încheiam o călătorie de o lună în Brazilia, ca parte a unui proiect de cercetare pentru studiile mele universitare din Franța. Urma să plec la Paris a doua zi.
Am deschis broșura și ochii mi s-au oprit asupra unui verset din Proverbele 22:19: „Pentru ca să-ţi pui încrederea în Domnul, vreau să te învăţ eu astăzi, da, pe tine.” Cuvintele m-au impresionat, deoarece eram studentă și eram curioasă ce avea Dumnezeu să mă învețe.
Seara am luat masa cu niște prieteni. Dar nu îmi puteam scoate din minte acel verset și m-am scuzat ca să pot merge la biserică.

Când am intrat în biserică, am rămas surprinsă că toate fetele erau îmbrăcate ca mine – în blugi, cu pantofi cu tocuri înalte, purtau cercei și erau machiate. Și muzica era altfel decât știam eu, iar pastorul nu a făcut niciun apel. Eu doream să îmi predau inima lui Isus, dar am plecat dezamăgită.
A doua zi am plecat cu avionul către Paris și m-am rugat, făcând următoarea promisiune: „Doamne, deși pastorul nu a făcut vreun apel, eu voi căuta o biserică în Franța și voi participa regulat la serviciile religioase.”
În Franța, am găsit o biserică aproape de casa mea și am început să merg în fiecare duminică. Oamenii erau prietenoși, dar am simțit răceala lor spirituală.
Am început să studiez Biblia acasă și urmăream predici online. Am descoperit pe Youtube un predicator adventist de ziua a șaptea care predica din Apocalipsa. Am urmărit douăzeci dintre prezentările lui.
Într-o noapte, pe la ora trei, m-am trezit și m-am decis să mă rog până în zori. Același lucru s-a întâmplat și în următoarele două nopți. Simțeam că revenirea lui Isus este aproape. În a treia zi, pacea mi-a umplut inima. Știam că Dumnezeu există.
Deși urmărisem atât de multe predici pe Youtube, nu îmi dădusem seama că predicatorul era adventist. Întrebându mă din ce biserică o fi făcând parte, am găsit experiența lui personală pe internet. Imediat am căutat adresa unei biserici adventiste în Paris. În primul Sabat, am rămas uimită să văd că membrii studiau Biblia la Școala de Sabat. Femeile erau îmbrăcate modest și predica a fost din Apocalipsa. Dumnezeu știuse ce era important pentru mine. Am plâns pe parcursul serviciului divin. Nu credeam că există o astfel de biserică.
Dumnezeu îmi promisese în Brazilia că mă va învăța și am continuat să învăț în Franța.
Vă mulțumesc pentru darurile pentru misiune colectate la Școala de Sabat, care ajută la răspândirea Evangheliei în toată lumea.