Comentarii inspirate (st. 4)

Ochii Domnului – viziunea biblică

Sabat după-amiază, 17 octombrie

Moștenirea pe care Dumnezeu a făgăduit-o poporului Său nu este din lumea aceasta. Avraam n-a avut nicio stăpânire pe pământul acesta, „nici măcar o palmă de loc” (Faptele 7:5). El a avut o mare avere și a folosit-o spre slava lui Dumnezeu și spre binele semenilor săi, dar n-a considerat lumea aceasta ca fiind căminul său. Dumnezeu l-a chemat să-i părăsească pe concetățenii săi idolatri, dându-i făgăduința țării Canaanului ca o stăpânire veșnică, și totuși, nici el, nici fiul său, nici fiul fiului său nu l-au primit. Când a avut nevoie de un loc de îngropare pentru soția sa care murise, Avraam a trebuit să-l cumpere de la canaaniți. Unica sa stăpânire în țara făgăduinței a fost acel mormânt săpat în stâncă, din peștera Macpela.
Dar Cuvântul lui Dumnezeu n-a dat greș… . Poate părea că împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu întârzie mult, căci „pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani și o mie de ani sunt ca o zi” (2 Petru 3:8); s-ar putea să pară că întârzie, dar, la timpul hotărât, „va veni și se va împlini negreșit” (Habacuc 2:3). – Patriarhi și profeți, p. 169

Lăsați-vă sufletul să fie absorbit în meditație asupra glorioaselor adevăruri cuprinse în Cuvântul lui Dumnezeu și nu veți mai tânji niciodată după ceva ce nu aveți. Veți ajunge să disprețuiți gândurile ieftine și deșarte. Veți căuta mereu să atingeți standardul înalt de virtute și sfințenie care vă este pus înainte de Evanghelie. Veți căuta realizări mai înalte în viața de sfințire. Stați de vorbă cu Dumnezeu prin intermediul Cuvântului Său. Contemplând idealul măreț pe care vi l-a pus înainte, veți fi înălțați într-o atmosferă curată și sfântă, chiar în prezența lui Dumnezeu. Iar când rămâneți acolo, va porni de la voi o lumină care va străluci asupra celor cu care veniți în contact. – In Heavenly Places, p. 161

Poruncile şi harul Lui sunt adaptate nevoilor noastre şi, fără ele, noi nu putem fi mântuiţi, orice am face. El cere ascultare deplină. Dăruirea de bunuri şi orice fel de slujire nu vor fi acceptate fără dăruirea inimii. Voinţa trebuie adusă la supunere. Domnul cere din partea voastră o mai mare consacrare faţă de El şi o mai mare separare de spiritul şi de influenţa lumii. „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” Hristos v-a chemat să călcaţi pe urmele Sale, să-L urmaţi în viaţa Sa de sacrificiu şi de tăgăduire de sine, să fiţi interesaţi de măreaţa lucrare de mântuire a omenirii căzute. Voi nu aveţi o percepţie corectă a lucrării pe care Dumnezeu vă cere să o îndepliniţi. Modelul vostru este Hristos. Ceea ce vă lipseşte este dragostea. Acest principiu curat şi sfânt deosebeşte caracterul şi purtarea creştinilor de cele ale oamenilor lumeşti. Dragostea divină are o influenţă puternică, purificatoare. Ea locuieşte doar în inimile reînnoite şi se revarsă în mod natural către semeni. – Mărturii, vol. 2, p. 169

Duminică, 18 octombrie: Ochii Domnului

„Nebunul zice în inima lui: «Nu este Dumnezeu!»” Oamenii cei mai inteligenţi de pe pământ nu sunt în stare să-L înţeleagă pe Dumnezeu. El li Se descoperă oamenilor, dar numai învăluindu-Se în mister. Căile Sale sunt dincolo de capacitatea omului de a înţelege. Oamenii trebuie să cerceteze fără încetare, să înveţe fără încetare, şi totuşi, dincolo de descoperirile lor, se află o infinitate de lucruri neînţelese. Dacă ar putea să înţeleagă pe deplin scopurile, înţelepciunea, dragostea şi caracterul lui Dumnezeu, oamenii nu ar crede în El considerându-L o Fiinţă infinită, ci s ar încrede în El numai din interese personale. Dacă ar putea să-L cuprindă pe Dumnezeu, El nu ar mai fi suprem.
Sunt oameni care cred că au făcut descoperiri minunate în domeniul ştiinţei. … Ei şi-au înălţat înţelepciunea lor omenească împotriva înţelepciunii Dumnezeului celui mare şi atotputernic şi au îndrăznit să intre în controversă cu El. Cuvântul inspiraţiei îi declară nebuni pe aceşti oameni. – Solii alese, cartea 3, pp. 306–307

Când avem o făgăduință deplină și atât de bogată ca aceea pe care o găsim în Ioan 3:14-19, … întreb: Ce scuză poate avea oricare dintre noi pentru necredință? Ce scuză ai să spui: „Nu cred că Domnul ascultă rugăciunea mea. Mi-aș dori să pot crede că sunt creștin sau să am dovada că sunt un copil al Lui Dumnezeu”? Simțămintele noastre sunt foarte schimbătoare, dar aici sunt prețioasele cuvinte ale vieții veșnice.

Ce este dovada? Este un șir de simțăminte? Este o emoție a inimii care te asigură că ești copilul lui Dumnezeu? Dar iată aici prețiosul cuvânt al vieții veșnice și el ne dă asigurarea că, printr-o credință vie, ne putem prinde cu putere de speranța care ne-a fost pusă înainte prin Evanghelie. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 223 (2 august)

Toți aceia care au un simțământ al marii lor sărăcii sufletești, care simt că nu au nimic bun în ei înșiși, pot afla neprihănire și tărie privind la Isus. El zice: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați” (Matei 11:28). El vă invită să schimbați sărăcia voastră cu bogățiile harului Său. Noi nu suntem vrednici de iubirea lui Dumnezeu, dar Hristos, siguranța noastră, este vrednic, este cu totul în stare să-i mântuiască pe toți aceia care vin la El. Oricare ar fi fost starea din trecut, oricât de descurajatoare ar fi situațiile în care te afli acum, dacă vei veni la Isus așa cum ești, slab, fără speranță și disperat, milostivul nostru Mântuitor te va întâmpina încă de departe, te va cuprinde în brațele Sale iubitoare și te va acoperi cu mantia neprihănirii Lui. El ne prezintă Tatălui îmbrăcați în veșmântul alb al caracterului Său și mijlocește înaintea lui Dumnezeu în favoarea noastră, zicând: „Eu am luat locul păcătosului. Nu privi la acest fiu încăpățânat, ci privește la Mine.” Dacă Satana încearcă să vorbească tare împotriva sufletelor noastre, acuzându- ne de păcat și pretinzându-ne ca pradă a sa, sângele lui Hristos mijlocește cu o și mai mare putere. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 8–9

Luni, 19 octombrie: Întrebarea lui Leibniz

Doar în Cuvântul lui Dumnezeu găsim un raport autentic al creării lumii. … Doar aici putem găsi o istorie a rasei umane neatinsă de prejudecata sau de mândria omenească. … Aici putem avea comuniune cu patriarhii şi cu profeţii şi putem asculta glasul Celui Veşnic vorbindu-le oamenilor. Aici privim Maiestatea cerului umilindu-Se pentru a deveni înlocuitorul şi garantul nostru şi luptând cu mâinile goale împotriva puterilor întunericului, pentru a câştiga biruinţa în favoarea noastră. Cu siguranţă, contemplarea plină de reverenţă a unor teme ca acestea va curăţi, va înnobila inima şi, în acelaşi timp, va inspira mintea cu noi puteri şi îi va da vigoare. – My Life Today, p. 107

Se depune un efort continuu pentru a explica lucrarea creațiunii ca fiind urmarea unor cauze naturale, iar raționamentul omenesc este acceptat chiar de către cei ce mărturisesc a fi creștini, raționament ce este în flagrantă opoziție cu faptele cele simple ale Scripturii. Sunt mulți aceia care se opun cercetării profețiilor biblice, în mod deosebit acelea din Daniel și Apocalipsa, declarând despre ele că sunt obscure și deci nu le putem înțelege, cu toate acestea, chiar aceste persoane acceptă unele teorii care sunt în contradicție cu raportul mozaic. Însă, dacă ceea ce a descoperit Dumnezeu este așa de greu de înțeles, cât de neprincipial este să acceptăm simple presupuneri cu privire la ceea ce El nu ne-a descoperit!
„Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri pe vecie” (Deuteronomul 29:29). El nu le-a descoperit niciodată oamenilor modul exact în care a adus la îndeplinire lucrarea creațiunii. Înțelepciunea omenească nu poate pătrunde tainele Celui Preaînalt. Puterea Sa creatoare este tot atât de nepătrunsă ca și existența Sa. – Patriarhi și profeți, p. 113

Dumnezeu a îngăduit ca un potop de lumină să fie revărsat peste lume prin descoperirile ştiinţei şi ale artei, dar, când cei care pretind a fi oameni de ştiinţă judecă aceste subiecte doar dintr-o perspectivă omenească, cu siguranţă, vor greşi. Cele mai măreţe minţi, dacă nu sunt călăuzite de Cuvântul lui Dumnezeu, se rătăcesc şi devin confuze în încercările lor de a analiza relaţia dintre ştiinţă şi revelaţie. Creatorul şi lucrările Sale sunt mai presus de capacitatea lor de a înţelege şi, pentru că acestea nu pot fi explicate pe baza legilor naturale, istoria biblică este considerată nedemnă de încredere. Cei care pun la îndoială credibilitatea raportului Scripturii şi-au pierdut ancora şi şi-au lăsat barca să se lovească de stâncile necredinţei. Atunci când îşi dau seama că sunt incapabili să-L măsoare pe Creator şi lucrările Lui prin cunoaşterea lor ştiinţifică defectuoasă, ei pun la îndoială existenţa lui Dumnezeu şi îi atribuie naturii o putere infinită. – Mărturii, vol. 8, pp. 257–258

Marți, 20 octombrie: Viziunea biblică

Dumnezeu Însuși privește la curcubeul din nori și Își amintește de legământul veșnic dintre El și om. … Curcubeul reprezintă iubirea lui Hristos care cuprinde pământul și ajunge până la cerurile înalte, făcând legătura între om și Dumnezeu și legând pământul cu cerul. … Când privește la curcubeu El Își amintește de copiii Săi de pe pământ, cărora li l-a dat. Suferințele, primejdiile de care sunt înconjurați și încercările lor nu Îi sunt ascunse. Noi putem să ne bucurăm în nădejde, căci curcubeul legământului lui Dumnezeu este deasupra noastră. El nu îi va uita niciodată pe copiii purtării Sale de grijă. – Our High Calling, p. 314

Acum, ochiul Mântuitorului pătrunde viitorul. El privește la câmpul mai întins în care, după moartea Lui, ucenicii aveau să mărturisească pentru El. Privirea Lui profetică cercetează toate experienţele slujitorilor Săi de-a lungul veacurilor, până când El va veni a doua oară. El le arată urmașilor Săi luptele pe care aveau să le întâmpine. El descoperă caracterul și planul luptei. El le prezintă pericolele cu care aveau să se confrunte, sacrificiul de sine care urma să li se ceară. El dorește ca ei să știe cât vor avea de suferit, ca să nu fie luaţi pe neașteptate de vrăjmași. Lupta lor nu trebuia să fie dusă „împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12). Ei se vor lupta cu forţe supranaturale, dar sunt asiguraţi de ajutor supranatural. Toate fiinţele inteligente cerești se află în oștirea aceasta. Și în rândurile ei nu sunt numai îngeri. Duhul Sfânt, reprezentantul Conducătorului oștirii Domnului, Se coboară pentru a conduce lupta. … Tăria Atotputerniciei e rânduită să le dea ajutor celor care se încred în Dumnezeu. – Hristos, Lumina lumii, p. 352

Prin puterea și minunile lui mincinoase, [Satana] distruge temelia speranței creștine și stinge soarele care are menirea de a le da lumină pe calea îngustă, ce duce către cer. El face lumea să creadă că Biblia nu este inspirată, că nu este mai bună decât o carte de povești pentru copii și, în acest timp, el oferă ceva care să-i ia locul, și anume manifestările spiritiste! …
Cartea care urmează să-l judece, pe el și pe urmașii lui, este pusă de el în umbră, acolo unde vrea s-o știe. El face din Mântuitorul lumii un om obișnuit și nimic mai mult; și, după cum soldații care au asigurat paza mormântului lui Isus au răspândit știrea falsă pe care le-au pus-o pe buze preoții cei mai de seamă și bătrânii cetății, tot așa, sărmanii urmași înșelați de aceste pretinse manifestări ale spiritelor repetă și încearcă să facă să pară că nu este nimic miraculos legat de nașterea, moartea și învierea Mântuitorului nostru. … În felul acesta, oamenii sunt prinși în capcană și ademeniți într-un sentiment de siguranță, pentru a nu afla despre amăgirea lor îngrozitoare decât la revărsarea ultimelor șapte plăgi. Satana râde când vede că planul său reușește atât de bine și lumea este prinsă în capcană. – Scrieri timpurii, pp. 265–266

Miercuri, 21 octombrie: Închină-te Răscumpărătorului

Doar Unul singur este Cel ce a coborât din curțile cerului pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu în chip omenesc – Fiul lui Dumnezeu, care a fost făcut om și a locuit printre noi. „În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o. … Aceasta era adevărata Lumină care luminează pe orice om venind în lume. El era în lume și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 356

Maiestatea cerului nu a fost recunoscută atunci când a luat chip de om. El era Învățătorul divin trimis de Dumnezeu, gloriosul Tezaur oferit omenirii. El era mai frumos decât fiii oamenilor, dar slava Sa neasemuită era ascunsă sub un veșmânt de sărăcie și suferință. El Și-a acoperit gloria pentru ca divinitatea să poată atinge omenescul și comoara de un preț imens nu a fost recunoscută de rasa umană. … „Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi” (Ioan 1:14). Într-adevăr, comoara este ascunsă sub gunoiul omenesc. Domnul Hristos este comoara de mare preț și cine Îl găsește pe El găsește Cerul. Omul care privește la Isus, care, prin credință, rămâne lângă farmecul Său fără seamăn, va găsi comoara cea veșnică. – That I May Know Him, p. 58

Pentru noi, ar trebui să fie o plăcere să ne închinăm lui Dumnezeu şi să luăm parte la lucrarea Sa. Dumnezeu nu doreşte ca aceia care sunt copiii Lui, pentru care El a realizat o mântuire atât de mare, să se comporte ca şi când El ar fi un supraveghetor aspru şi neînduplecat. El este cel mai bun prieten al lor şi, când se închină înaintea Lui, El doreşte să fie cu ei, să-i binecuvânteze şi să-i mângâie, umplându-le inima cu bucurie şi dragoste. Dumnezeu vrea ca aceia care sunt copiii Lui să găsească mângâiere în serviciul Său şi să aibă, în lucrarea Sa, mai multe satisfacţii decât greutăţi. El doreşte ca aceia care vor veni să I se închine să plece înapoi ducând cu ei gânduri preţioase despre iubirea şi purtarea Sa de grijă, ca să fie astfel întăriţi în toate problemele vieţii de fiecare zi, să primească har şi să îndeplinească în mod cinstit şi cu credincioşie toate lucrurile.
Să ne îndreptăm atenţia spre crucea de pe Golgota. Hristos, şi El răstignit, să fie subiectul meditaţiei, al conversaţiei şi al celor mai alese sentimente ale noastre. Să păstrăm în minte amintirea fiecărei binecuvântări pe care o primim de la Dumnezeu şi, când înţelegem marea Lui iubire faţă de noi, ar trebui să fim dispuşi să încredinţăm totul în mâna care a fost pironită pe cruce pentru noi.
Pe aripile rugăciunii mulţumitoare, inima noastră se poate înălţa mai aproape de cer. În curţile cereşti, Dumnezeu este adorat cu cântări de laudă şi, când Îi aducem mulţumirile noastre, serviciul nostru divin se aseamănă cu adorarea oştilor cereşti. „Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela proslăveşte pe Dumnezeu” (Psalmii 50:23). Să venim deci înaintea Creatorului nostru cu bucurie şi adâncă închinare, cu „mulţumiri şi cântări de laudă” (Isaia 51:3). – Calea către Hristos, pp. 103–104

Joi, 22 octombrie: Legea lui Dumnezeu

Dumnezeu nu le-a dat oamenilor libertatea de a se abate de la cererile Sale. Domnul îi spusese lui Israel: „Să nu faceți … fiecare … ce-i place”, ci „păzește și ascultă toate aceste lucruri pe care ți le poruncesc” (Deuteronomul 12:8,28). Când ne hotărâm la un anumit fel de purtare, nu trebuie să ne întrebăm dacă ne aduce necaz, ci dacă este în acord cu voința lui Dumnezeu. „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Proverbele 14:12). – Patriarhi și profeți, p. 634

Planul de mântuire combină influențele sfinte din trecut cu lumina din prezent. Aceste două elemente sunt legată împreună prin lanțul de aur al ascultării. Când Îl primesc pe Hristos prin credință și se pleacă în supunere înaintea voinței lui Dumnezeu, oamenii, bărbați și femei, devin fii și fiice ale lui Dumnezeu. Prin puterea pe care numai Mântuitorul le-o poate da, ei sunt făcuți membri ai familiei regale, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos. … A-L iubi pe Dumnezeu cu toată inima, a deveni părtaș suferințelor și umilirii lui Hristos înseamnă mai mult decât înțeleg mulți. Ispășirea făcută de Domnul Hristos este marele adevăr central în jurul căruia se adună toate adevărurile care au legătură cu marea lucrare de răscumpărare. Mintea omului trebuie să fie legată de gândul lui Hristos. Această unire sfințește înțelegerea, dând gândurilor limpezime și forță. – Lift Him Up, p. 229

Acela care l-a creat pe om poartă de grijă pentru creșterea lui la corp, suflet și spirit. De aceea, adevăratul succes în ce privește educația depinde de credincioșia cu care oamenii aduc la îndeplinire planul Creatorului.
Adevăratul scop al educației este acela de a reface în om chipul lui Dumnezeu. La început, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său. L-a înzestrat cu însușiri nobile. Inteligența lui era echilibrată și toate puterile ființei lui erau armonioase. Dar căderea în păcat și influența lui au pervertit toate aceste daruri. Păcatul a pătat chipul lui Dumnezeu din om și aproape l-a șters. Pentru a reface chipul acesta s-a alcătuit planul mântuirii, iar omului i s-a dat un timp de har. Marele scop al vieții este acela de a-l readuce la desăvârșirea inițială în care fusese creat, scop care stă la temelia oricărui alt scop. Datoria părinților și a învățătorilor este să conlucreze cu planul divin la educarea copiilor lor; făcând aceasta, ei devin „împreună-lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3:9). … Orice dar și orice însușire cu care ne-a dăruit Creatorul trebuie să fie folosite pentru slava Lui și pentru înnobilarea semenilor noștri. În aceasta vom găsi ocupația cea mai curată, cea mai nobilă și cea mai fericită. – Patriarhi și profeți, p. 595

Vineri, 23 octombrie

Pentru studiu suplimentar:
Tragedia veacurilor, cap. „Legea lui Dumnezeu de neschimbat”.