Poezia studiului 3

Legiuirea asumată

 

Deut. 6,5; 31,9-27; Iosua 1,7-8; 2 Cron. 31,20-21; Iov 1; 2; Marcu 6,25-27; Luca 2,51-52; Ioan 8,28-29; Rom. 1,5; 3,19-23; 16,26; 2 Cor. 11,23-29; Fil. 2,8; Evr. 5,8; Iacov 2,10-12; Apoc. 12,17; 14,12.

 

El, veșnicia dragostei, legiferare de frumos,

Altar de har în armonia unui cântec luminos,

Cu degetul ce-a modelat țărâna-n lutul omenesc

A scris în piatră slova traiului duhovnicesc,

O lege-ndrumătoare pentru pașii celui credincios

Pe urmele lăsate către mântuire de Hristos.

 

Că legea ne condamnă răzvrătirea, este-adevărat,

Dar tot în ea găsim și drumul către-al dragostei palat…

Și dacă-n inimă îi strângem, tainic, slovele mereu,

Ni se asigură o pace trainică cu Dumnezeu.

Veșmântul legii în credință-i un profesor minunat,

Vestind o mărturie clară despre Cel ce ne-a iertat.

 

Vrășmașul legii sfinte, încă, dă târcoale pe pământ,

Răstălmăcind cu multă dibăcie-al dragostei cuvânt,

Lovind în cei ce țin poruncile credinței în Hristos;

Dar mărturia lor e-o candelă în veac întunecos,

Cu dragoste purtând lumina unui veșnic legământ,

Privind spre cer, în așteptarea revenirii Celui Sfânt.

 

Cornel Mafteiu

București, 15.10.2020