I. Privire generală

Text-cheie: Faptele apostolilor 8:30.

Pasaje biblice: Luca 24:25-27; 2 Petru 3:11-13; Ioan 3:3-10; Numeri 14:34; Daniel 9:23; 10:11,12.

Introducere: Pentru a înțelege mai bine și a câștiga mai mult în urma studierii cărții Daniel, ar trebui să privim mai întâi la trei concepte esențiale și interconectate: Hristos, istoricismul și literatura apocaliptică.

Temele studiului:

1. Hristos. Ceea ce a spus Isus despre Vechiul Testament ca întreg (Luca 24:44; Ioan 5:39) se aplică în special cărții Daniel. Îl putem vedea pe Hristos în ambele teme extinse și în situații specifice din relatările și profețiile din Daniel.

2. Literatura apocaliptică. Prin literatura apocaliptică se dorește încurajarea poporului lui Dumnezeu în vremuri de criză și persecuție prin prezentarea planului mai înalt al lui Dumnezeu pentru istorie. Acest plan culminează cu eliberarea poporului lui Dumnezeu, eradicarea răului și întemeierea Împărăției veșnice a lui Dumnezeu.

3. Istoricismul. Interpretarea adventistă a profețiilor din Daniel se bazează pe principiul istoricismului, care urmărește împlinirea profețiilor în toată istoria. Noi, adventiștii, considerăm că acest principiu explică cel mai bine profețiile din Daniel (și Apocalipsa).

Aplicație. În ciuda stării aparent fără speranţă a lumii contemporane, să nu uităm că Dumnezeu conduce istoria. De pe paginile cărții Daniel strălucește speranța. Hristos a fost întronat ca Mare-Preot în templul ceresc și Comandant suprem. Pe măsură ce istoria omenirii se descoperă, Dumnezeu lucrează pentru a învinge răul și a-Și stabili Împărăția Sa veșnică. Ellen G. White spunea: „Nu avem niciun motiv de teamă pentru viitor decât acela de a uita modul în care ne-a condus Dumnezeu în trecut și învățăturile Sale” – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 31. De aceea, să studiem cartea Daniel cu credință și să o înţelegem.

II. Comentariu

1. Hristos. Unul dintre cele mai importante obiective ale studierii Bibliei este să aflăm mai mult despre Hristos. Scriptura, de la Geneza până la Apocalipsa, ne vorbește despre Isus. În Noul Testament se face referire de aproximativ două sute de ori la cartea Daniel. În Noul Testament, Daniel este citat la fel de mult ca Isaia și Psalmii, cele mai citate cărți sau cărţile la care se face referire cel mai adesea. Fără îndoială, Daniel are multe de spus despre Isus. Să studiem folosind șase metode care ne vor ajuta să ne concentrăm mai bine asupra lui Isus Hristos, aşa cum este descoperit în cartea Daniel.

În primul rând, cartea lui Daniel Îl descoperă pe Isus în desfășurarea istoriei mântuirii. El este subiectul principal prezentat în profețiile lui Daniel și ne este revelat pe măsură ce intervențiile lui Dumnezeu în favoarea poporului Său se succed pe scena istoriei.
În al doilea rând, Isus corespunde modelului făgăduință-împlinire transmis în profețiile lui Daniel. De exemplu, Isus este Fiul omului și Mesia care urma să vină, anunțat în Daniel 7 și 9.
În al treilea rând, când studiem tipologia vedem că Dumnezeu a orânduit dinainte unele evenimente și instituții ca să fie „o umbră” a unor aspecte importante din planul mântuirii. Astfel, Isus este descoperit în sanctuar, în preoție, în jertfele menționate în cartea Daniel.
În al patrulea rând, Îl putem înțelege pe Isus și prin analogie – analogie între evenimente relatate de Daniel şi evenimente din viaţa Domnului Isus, de exemplu, atitudinea celor trei tineri faţă de porunca împăratului de a se închina chipului de aur (Daniel 3:5) şi cea a Domnului Isus când Diavolul I-a sugerat să i Se închine (Matei 4:9) sau credincioșia prietenilor lui Daniel, care ne oferă o imagine în miniatură a ascultării desăvârșite a Domnului Isus față de Tatăl.
În al cincilea rând, Isus apare și în teme mari, care arată spre Mântuitorul în Noul Testament. De exemplu, vasta temă a mântuirii ne îndreaptă atenția spre Isus ca Mântuitor al poporului Său.
În al șaselea rând, referirile din Noul Testament la cartea lui Daniel sunt o altă perspectivă prin care Îl putem găsi pe Isus. De exemplu, Apocalipsa 13:1-8 face referire la Daniel 7; în Matei 26:64 și Marcu 14:62, Isus face referire la Daniel 7:13 și Își aplică Sieși apelativul „Fiul omului”. (Vezi Sidney Greidanus, Preaching Christ from Daniel, Grand Rapids, MI, Eerdmans, 2012.)

2. Profeția apocaliptică. În Biblie găsim două genuri de literatură profetică: profeția clasică și profeția apocaliptică. Profeția clasică Îl prezintă pe Dumnezeu ca acționând în istorie pentru restaurarea lumii conform legământului stabilit cu Israel (vezi, de exemplu, cărțile Isaia, Ieremia și Amos). Profeția apocaliptică Îl prezintă pe Dumnezeu ca distrugând vechea „ordine” înainte de restaurarea lumii. Este dată mai ales în momentele de criză, când poporul lui Dumnezeu are nevoie de speranța și asigurarea că Dumnezeu deține controlul deplin al cursului istoriei și că El va restaura lucrurile. În Biblie, profeția apocaliptică apare în special în Daniel și în Apocalipsa. Profețiile apocaliptice au anumite trăsături distinctive pe care le putem lua în considerare pentru o mai bună înțelegere:

Împlinire unică. Profeția apocaliptică este necondiționată și are o singură împlinire. Poate avea aplicații spirituale sau omiletice multiple, dar arată spre o singură împlinire profetică. Această împlinire confirmă interpretarea istoricistă, care consideră că profeția apocaliptică este o prezentare a istoriei din timpul profetului și până la vremea sfârșitului (mai multe despre istoricism, mai jos).

Repetarea. Atât în Daniel, cât și în Apocalipsa se folosește metoda reluării, sau repetării. Daniel 2 ne oferă o schiță a istoriei lumii din vremea profetului până la timpul sfârșitului. Apoi capitolele 7, 8 și 10–12 reiau schema de bază din Daniel 2, adăugând alte detalii și perspective. Un autor sugera că Daniel 2 prezintă restaurarea împărăției, Daniel 7, restaurarea împăratului, Daniel 8, restaurarea sanctuarului și Daniel 10-12, restaurarea poporului. O înțelegere clară a principiului repetării ne oferă confirmarea interpretării corecte în studiul diverselor viziuni profetice din Daniel, inclusiv al profeției mai dificile din Daniel 11.

Principiul an-zi. Profeția apocaliptică folosește simbolismul, inclusiv atunci când se referă la anumite perioade de timp. O înțelegere literală a acestor perioade de timp nu are logică, dată fiind magnitudinea evenimentelor implicate și contextul simbolic al profețiilor apocaliptice. Aceste perioade trebuie înțelese conform principiului an-zi, adică, în profeție, o zi reprezintă un an în istorie. Numeri 14:34 și Ezechiel 4:5,6 sunt pasajele clasice care susțin acest principiu. Totuși în Biblie găsim mai multe texte care confirmă principiul de interpretare an-zi. Deoarece simbolismul profețiilor apocaliptice folosește entități mici pentru a reprezenta entități mai mari, de aici putem deduce de asemenea că perioadele de timp sunt doar o „simbolizare în miniatură” a perioadelor mai lungi de timp, adică, o zi pentru un an. (Vezi Alberto Timm, „Miniature Symbolization and the Year-Day Principle of Prophetic Interpretation”, Andrews University Seminary Studies 42, no.1 [2004]: 149–167.)

3. Istoricismul. În contrast cu preterismul și futurismul, care plasează împlinirea profețiilor din Daniel în trecut și în viitor, istoricismul consideră împlinirea profetică a prorociilor din Daniel ca întinzându-se din timpul profetului până la apariția Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. De aceea, istoricismul nu este doar o metodă de interpretare profetică printre multe altele; de fapt, istoricismul este abordarea care se potriveşte cel mai bine textului biblic. Următoarele argumente ne arată validitatea istoricismului.
În primul rând, istoricismul este metoda sugerată chiar de Biblie. De exemplu, viziunile profetice din Daniel 2, 7, 8–9 sunt explicate dintr-o perspectivă istorică. Secvența imperiilor lumii care culminează cu apariția Împărăției lui Dumnezeu cuprind o perioadă de timp de la Babilon/Persia și până în vremea sfârșitului.
În al doilea rând, perioadele extinse ale profețiilor apocaliptice (1 260, 2 300, 490 de ani), în care sunt cuprinse mai multe împărății și duc în cele din urmă la Împărăția lui Dumnezeu, pot fi explicate pe baza abordării istoriciste.

În al treilea rând, Isus a înțeles distrugerea viitoare a Ierusalimului din 70 d.Hr. (Matei 24:15-20; Luca 21:20-22) ca fiind o împlinire a profeției din Daniel 9:26,27. Pavel face referire la mai multe evenimente profetice succesive care urmau să fie împlinite în istorie înainte de revenirea lui Hristos (2 Tesaloniceni 2:1-12).
În al patrulea rând, abordarea istoricistă a fost folosită de părinții bisericii și de reformatori. Augustin a fost cel care a inițiat schimbarea perspectivei când a comparat Împărăția lui Dumnezeu cu biserica creștină și mileniul cu era creștină.
În al cincilea rând, abordarea istoricistă se bazează pe ipoteza că Dumnezeu a lucrat în toate secolele de istorie umană pentru a aduce la împlinire planul de mântuire. Nu există pauze în lucrarea de răscumpărare a lui Dumnezeu în descoperirile din profețiile apocaliptice.
Ca o concluzie: „Adventiștii de ziua a șaptea cred că istoricismul este metoda corectă de interpretare profetică care trebuie folosită în interpretarea cărților Daniel și Apocalipsa. Această metodă este susținută chiar de Scriptură și a fost folosită în perioada bisericii primare. Mai mult, adventiștii cred că, folosind această metodă, vor păstra un aspect important al lucrării de restaurare a reformatorilor.” – Don F. Neufelt, ed., „Istoricismul”, în Seventh-day Adventist Encyclopedia, Hagerstown, MD, Review and Herald, 1995, p. 2

III. Aplicaţia

„Este nevoie de un studiu mai amănunțit al Cuvântului lui Dumnezeu, îndeosebi al cărților Daniel și Apocalipsa, cărora trebuie să li se acorde o atenție mai mare decât oricând înainte… Lumina pe care Daniel a primit-o de la Dumnezeu a fost dată, în mod special, pentru aceste zile din urmă.” – Ellen G. White, Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, pp. 112–113
1. Care este prima ta impresie despre cartea Daniel? Este o carte despre cronologia profetică, una care conţine relatări cu aplicație spirituală sau este o carte despre Hristos? Explică.
2. Cum integrezi aceste trei aspecte – cronologie profetică, relatări cu aplicație spirituală și concentrarea asupra lui Hristos – în înțelegerea pe care o ai asupra cărții în lumina următoarei afirmații făcute de Ellen G. White: „Tema centrală a Bibliei, tema în jurul căreia gravitează oricare alta din întreaga carte, este planul de răscumpărare, refacerea în sufletul omului a chipului lui Dumnezeu” (Educație, p. 125)?
3. În ce alt mod Îl poți înțelege pe Dumnezeu din definiția profeției apocaliptice oferită mai sus? Ce efect are această înțelegere asupra relației tale cu El?