Bible Open to Daniel 1 1 Resurse

DE LA CITIRE LA ÎNȚELEGERE

Sabat după-amiază, 28 decembrie

Domnul cunoaşte totul despre noi. Când acel călător etiopian era în carul său şi citea din Scripturi, îngerii lui Dumnezeu priveau această scenă. Unul dintre ucenici a fost trimis să alerge după car şi, când a ajuns lângă el, a văzut un om care studia Scripturile. Filip l-a întrebat: „Înţelegi tu ce citeşti?” El a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg dacă nu mă va călăuzi cineva?” Atunci, Filip a deschis Scriptura înaintea lui. Şi, după ce a ascultat şi a înţeles, etiopianul l-a întrebat: „Ce mă împiedică să fiu botezat?” (Faptele 8:30,31,36).
Această experienţă arată că Dumnezeu Se îngrijeşte de copiii Săi. Duhul lui Dumnezeu condusese mintea acestui om spre Scripturi. Dar el nu putea să găsească înţelesul. Atunci, Domnul a trimis un slujitor al Său ca să-i lumineze mintea şi să-l ajute să înţeleagă. – The Upward Look, p. 130

Preţiosul Cuvânt al lui Dumnezeu este o temelie solidă pe care se poate clădi. Când oamenii vin la tine cu presupunerile lor, spune-le că Marele Învăţător ţi-a lăsat Cuvântul Lui, care este de o valoare incalculabilă, că El a trimis un Mângâietor în Numele Lui, chiar pe Duhul Sfânt. „El vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26).
Aici este prezentat un ospăţ bogat unde pot mânca toţi aceia care cred în Domnul Hristos ca Mântuitor personal. El este Pomul vieţii pentru toţi cei ce continuă să se hrănească din El.
Toţi aceia care studiază aceste declaraţii preţioase, pot avea o mângâiere puternică. Dacă se vor hrăni la ospăţul Cuvântului lui Dumnezeu, ei vor câştiga o experienţă de o deosebită valoare. Vor vedea că, în comparaţie cu Cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul omului este ca pleava faţă de grâu. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 292

Pentru a îndepărta barierele prejudecăților și ale nepocăinței, în fiecare predică trebuie să fie prezentată dragostea lui Hristos. Spuneți-le oamenilor cât de mult îi iubește Domnul Isus și arătaţi-le dovezile pe care El le-a dat cu privire la dragostea Sa. Ce dragoste poate să egaleze dragostea pe care a manifestat-o Dumnezeu față de om, prin moartea Domnului Hristos pe cruce? Dacă inima vorbitorului este plină de dragostea lui Isus, el o va putea prezenta oamenilor, iar ea le va impresiona inimile.
Sacrificiul Domnului Hristos ca jertfă de ispășire pentru păcat constituie marele adevăr în jurul căruia se adună toate celelalte. Pentru a fi corect înțeles și apreciat, fiecare adevăr din Cuvântul lui Dumnezeu, de la Geneza la Apocalipsa, trebuie să fie studiat în lumina care vine de la crucea de pe Golgota. Vă prezint mărețul monument al milei și al regenerării, al mântuirii și al răscumpărării – Fiul lui Dumnezeu înălțat pe cruce. Aceasta trebuie să fie temelia oricărei predici prezentate de pastorii noștri. – Slujitorii Evangheliei, pp. 189–190

Duminică, 29 decembrie: Hristos, subiectul principal al cărții Daniel

Biblia a acumulat şi a adunat laolaltă comorile ei pentru această ultimă generaţie. Toate marile evenimente şi toate lucrările solemne din istoria Vechiului Testament s-au repetat şi se repetă în biserica din aceste zile din urmă. Moise încă vorbeşte, învăţându-ne despre renunţarea la sine, prin faptul că a dorit să fie şters din Cartea vieţii pentru fraţii săi, aşa încât ei să poată fi mântuiţi. David conduce lucrarea de mijlocire a bisericii pentru mântuirea oamenilor până la sfârşitul lumii. Profeţii încă mărturisesc despre suferinţele lui Hristos şi despre slava care va urma. Acolo, toate adevărurile acumulate sunt prezentate cu putere pentru noi, ca să putem beneficia de învăţăturile lor. Noi ne aflăm sub influenţa întregii învăţături. Ce fel de oameni ar trebui să fim noi, cei cărora le-a fost dată ca moştenire toată această lumină îmbelşugată! Tuturor celor care vor urma lumina le este dată puterea acumulată până acum, concentrând toată puterea trecutului, alături de lumina cea nouă şi sporită a prezentului. Credinţa lor va creşte şi va lucra acum, punând în mişcare toată energia şi un zel tot mai mare şi, prin dependenţă de Dumnezeu pentru puterea Sa de a înnoi lumea, ei vor trimite lumina Soarelui Neprihănirii până la marginile pământului. – Solii alese, cartea 3, p. 339

Tema predicării lui Hristos era: „S-a împlinit vremea și Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă și credeţi în Evanghelie.” În felul acesta, solia Evangheliei, așa cum era prezentată de Mântuitorul Însuși, se întemeia pe profeţii. „Vremea” despre care El spunea că s-a împlinit era perioada făcută cunoscută lui Daniel de către îngerul Gabriel. „Șaptezeci de săptămâni”, spusese îngerul, „au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veșnice, până la pecetluirea vedeniei și prorociei și până la ungerea Sfântului sfinţilor” (Daniel 9:24). – Hristos, Lumina lumii, p. 223

Vechiul Testament aruncă lumină asupra Noului, iar Noul, asupra Vechiului. Fiecare în parte este o descoperire a slavei lui Dumnezeu în Hristos Isus. Hristos, aşa cum li S-a descoperit patriarhilor, aşa cum a fost simbolizat în serviciul jertfelor, aşa cum este prezentat în Lege şi descoperit de profeţi, este comoara Vechiului Testament. Hristos, prin viaţa Sa, prin moartea şi prin învierea Sa, Hristos aşa cum lucrează prin Duhul Sfânt, este comoara Noului Testament. Atât Vechiul, cât şi Noul Testament prezintă adevăruri care vor descoperi înaintea cercetătorului zelos noi adâncimi de semnificaţie. …
Cuvintele Lui Hristos sunt pâinea vieţii. Pe măsură ce ucenicii s-au hrănit cu cuvintele lui Hristos, ei au devenit mai ageri la minte. Ei au priceput mai bine valoarea învăţăturilor Mântuitorului. Prin înţelegerea acestor învăţături, ei au păşit din umbra întunericului în lumina strălucitoare a miezului zilei. La fel se va întâmpla şi cu noi dacă vom studia Cuvântul lui Dumnezeu. – Lift Him Up, p. 115

Luni, 30 decembrie: Structura cărții Daniel

Când cărțile Daniel și Apocalipsa vor fi înțelese mai bine, credincioșii vor trăi o experiență religioasă cu totul diferită. Razele de lumină care vor străluci venind prin porțile deschise ale cerurilor vor întipări în inima și în mintea lor acel caracter pe care toți trebuie să-l dezvolte pentru a înțelege binecuvântarea ce îi va dată ca răsplată celui cu inima curată. – Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 114

Cum argumentele din pasajele profetice nu puteau fi combătute, adversarii încercau să descurajeze cercetarea subiectului, susţinând că profeţiile sunt pecetluite. Astfel, protestanţii călcau pe urmele catolicilor. În timp ce Biserica Romano-Catolică îi interzicea poporului să citească Biblia, bisericile protestante pretindeau că o parte importantă a Cuvântului Sfânt – şi anume aceea care aduce la cunoştinţă adevăruri special aplicabile vremii noastre – nu putea fi înţeleasă.
Pastorii şi poporul declarau că profeţiile din Daniel şi Apocalipsa erau taine de nepătruns. Însă Hristos a îndreptat atenţia ucenicilor Săi la cuvintele profetului Daniel referitoare la evenimentele care urmau să aibă loc în timpul lor şi a spus: „Cine citeşte să înţeleagă!” (Matei 24:15). – Tragedia veacurilor, p. 340

Din ridicarea și căderea popoarelor, așa cum sunt redate în cărțile lui Daniel și Apocalipsa, trebuie să învățăm cât de fără valoare este slava exterioară și lumească. Cum a trecut Babilonul, cu toată puterea și măreția lui, cum lumea n-a mai văzut niciodată – putere și măreție care pentru oamenii din zilele acelea păreau atât de statornice și de dăinuitoare, dar din care nu a mai rămas nimic! Ca „floarea ierbii” (Iacov 1:10) a pierit. Așa au pierit Imperiul Medo-Persan și Imperiile Grec și Roman. Și așa se duc toate care nu Îl au pe Dumnezeu ca temelie! Numai cea ce este legat de planul Său și manifestă caracterul Său poate dăinui. Principiile Sale sunt singurele lucruri statornice pe care le cunoaște lumea noastră.
Un studiu atent al desfășurării planului lui Dumnezeu în istoria popoarelor și în descoperirea lucrurilor viitoare ne va ajuta să apreciem la adevărata valoare cele văzute și cele nevăzute și să învățăm care este scopul adevărat al vieții. Astfel, văzând lucrurile prezentate în lumina veșniciei, putem, asemenea lui Daniel și tovarășilor lui, să trăim ceea ce este adevărat, nobil și dăinuitor. Și învățând în viața aceasta principiile Împărăției Domnului și Mântuitorului nostru, acea Împărăție binecuvântată, care va dăinui din veșnicie în veșnicie, putem fi pregătiți ca, la venirea Sa, să intrăm împreună cu El în stăpânirea ei. – Profeţi şi regi, p. 548

Marți, 31 decembrie: Profețiile apocaliptice din Daniel

În timpul lucrării Sale pământești, Hristos a vorbit despre binele făcut prin predicarea lui Iona în Ninive și i-a comparat pe locuitorii acelui centru păgân cu pretinsul popor al lui Dumnezeu din zilele Sale. „Bărbații din Ninive”, a zis El, „se vor scula alături de neamul acesta în ziua judecății și-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și iată că aici este Unul mai mare decât Iona” (Matei 12:41). În lumea ocupată, plină de zarva comerțului și de certurile afacerilor, unde oamenii căutau să apuce totul pentru ei, a venit Hristos; și deasupra învălmășelii a fost auzit glasul Lui, ca o trâmbiță a lui Dumnezeu: „Și ce folosește unui om să câștige toată lumea dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8:36,37).
După cum predicarea lui Iona a fost un semn pentru locuitorii din Ninive, tot astfel predicarea lui Hristos a fost un semn pentru generația Sa. Dar ce contrast în ce privește primirea soliei! Și totuși, cu toată indiferența și batjocura, Mântuitorul a lucrat mereu până când Și-a îndeplinit misiunea. – Profeţi şi regi, pp. 273–274

Scriitorii Bibliei au fost nevoiţi să-şi exprime ideile într-un limbaj omenesc. Biblia a fost scrisă de oameni. Ei au fost inspiraţi de Duhul Sfânt. Din cauza nedesăvârşirii înţelesurilor limbajului omenesc sau din cauza perversităţii minţii omeneşti, ingenioasă în a ocoli adevărul, mulţi citesc şi înţeleg Biblia într-un fel care să fie pe placul lor. Dificultatea nu se află în Biblie. …
Scripturile nu le-au fost date oamenilor ca un lanţ de declaraţii legate una de alta, ci fragment cu fragment, de-a lungul unor generaţii succesive, după cum a considerat Dumnezeu ocazia potrivită pentru a-i impresiona pe oameni în vremuri diferite şi în locuri diferite. Oamenii au scris aşa cum au fost conduşi de Duhul Sfânt. „Mai întâi este bobocul, apoi floarea, după aceea fructul”, „întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic”. Exact aşa sunt cuvintele Bibliei pentru noi. – Solii alese, cartea 1, p. 19

Aparent, în Scripturi nu este întotdeauna o ordine sau o unitate deplină. Minunile lui Hristos nu sunt redate în ordinea exactă, ci sunt redate după cum s-au ivit situaţiile care au făcut necesară descoperirea divină a puterii lui Hristos. Adevărurile Bibliei sunt ca nişte perle ascunse. Ele trebuie să fie căutate şi apoi cercetate cu un efort istovitor. Aceia care au o înţelegere superficială a Scripturilor vor vorbi despre contradicţiile Bibliei şi vor pune la îndoială autoritatea Scripturilor, din cauza cunoaşterii lor superficiale, despre care ei cred că este foarte adâncă. Însă aceia a căror inimă este în armonie cu adevărul şi datoria vor cerceta Scripturile cu sufletul pregătit să primească impresiile divine. Sufletul luminat va vedea unitatea spirituală ca pe un minunat fir de aur care străbate întregul. Dar, pentru a urmări firul de aur preţios, este nevoie de răbdare, meditaţie şi rugăciune. – Solii alese, cartea 1, p. 20

Miercuri, 1 ianuarie: Timpul împlinirii profeţiilor

„Când m-am convins pe deplin”, spune Miller, „că toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos (2 Timotei 3:16), că n-a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu mânaţi de Duhul Sfânt (2 Petru 1:21) şi că a fost scrisă pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde (Romani 15:4), n-am putut decât să privesc părţile cronologice ale Bibliei ca fiind deopotrivă o parte a Cuvântului lui Dumnezeu şi meritând aceeaşi atenţie din partea noastră ca orice altă parte din Scripturi. De aceea am considerat că, în efortul de a înţelege ceea ce Dumnezeu a considerat potrivit să ne descopere, în îndurarea Sa, nu aveam dreptul să trec peste perioadele profetice.” (Bliss, p. 75)

Profeţia care părea să dezvăluie în modul cel mai clar momentul celei de a doua veniri era aceea din Daniel 8:14 – „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi, apoi Sfântul Locaş va fi curăţit.” Respectând regula sa de a face din Scriptură propriul interpret, Miller a înţeles că o zi în profeţia simbolică reprezintă un an (Numeri 14:34; Ezechiel 4:6). A considerat că perioada de două mii trei sute de zile profetice, sau ani literali, se va extinde mult dincolo de încheierea dispensaţiunii iudaice şi deci nu se putea referi la sanctuarul acelei dispensaţiuni. – Tragedia veacurilor, p. 324

Timpul primei veniri și al unora dintre evenimentele principale legate de lucrarea Mântuitorului i-a fost făcut cunoscut lui Daniel de îngerul Gabriel: „Șaptezeci de săptămâni”, a zis îngerul, „au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veșnice, până la pecetluirea vedeniei și a prorociei și până la ungerea Sfântului sfinților” (Daniel 9:24). O zi în profeție este egală cu un an (vezi Numeri 14:34; Ezechiel 4:6). – Profeţi şi regi, p. 698

Dumnezeu ţine vremurile şi soroacele [referitoare la revenirea lui Hristos] sub stăpânirea Sa. De ce nu ne-a dat Dumnezeu aceste cunoştinţe? Pentru că, dacă ni le-ar fi dat, noi nu le-am fi folosit bine. Cunoaşterea unor asemenea informaţii în poporul nostru ar avea ca urmare o stare de lucruri care ar întârzia într-o mare măsură lucrarea lui Dumnezeu de a pregăti un popor care să reziste în ziua cea mare care va veni. Nu trebuie să trăim pe temeiul unui entuziasm bazat pe stabilirea unor date. Nu trebuie să fim absorbiţi de speculaţii cu privire la vremurile şi soroacele pe care Dumnezeu nu le-a descoperit. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi să „vegheze”, dar nu în aşteptarea unei date precise. Urmaşii Săi trebuie să fie în poziţia unora care ascultă ordinele conducătorului lor. Ei trebuie să vegheze, să aştepte, să se roage şi să lucreze pe măsură ce timpul venirii Domnului se apropie, dar nimeni nu va fi în stare să prezică exact data când va avea loc evenimentul acela, pentru că „nimeni nu ştie ziua şi ceasul”. Nu veţi fi în stare să spuneţi că El va veni într-un an, doi sau cinci, nici nu trebuie să amânaţi venirea Sa, declarând că ar putea să nu aibă loc în următorii zece sau douăzeci de ani. – Solii alese, cartea 1, p. 189

Joi, 2 ianuarie: Cartea lui Daniel şi noi

Este nevoie de un studiu mai amănunțit al Cuvântului lui Dumnezeu, îndeosebi al cărților Daniel și Apocalipsa, cărora trebuie să li se acorde o atenție mai mare decât oricând înainte în istoria lucrării noastre. Poate că avem mai puține de spus în anumite domenii legate de puterea romană și papalitate, dar trebuie să atragem atenția la cele scrise de profeți și apostoli sub inspirația Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Atât în inspirarea profeției, cât și în descrierea evenimentelor, Duhul Sfânt a înfățișat lucrurile în așa fel încât să ne învețe că slujitorul omenesc trebuie să fie ascuns în Hristos, iar Domnul, Dumnezeul cerului, să fie înălțat împreună cu Legea Sa. Citiți cartea lui Daniel. Evocați, punct cu punct, istoria împărățiilor prezentate acolo. Priviți la oamenii de stat, la consiliile și armatele puternice și vedeți cum a lucrat Dumnezeu pentru a înjosi mândria oamenilor și pentru a doborî la pământ slava omenească. …
Lumina pe care Daniel a primit-o de la Dumnezeu a fost dată în mod special pentru aceste zile din urmă. Viziunile primite de el la Ulai și Hidechel, marile râuri ale țării Șinear, sunt acum în curs de împlinire și toate evenimentele profetizate se vor desfășura în curând. – Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 112

Prin Cuvântul Său, Domnul le-a făgăduit israeliţilor din vechime că, dacă ei aveau să se alipească de El şi să împlinească cerinţele Lui, El avea să-i păzească de toate bolile de felul celor cu care îi lovise pe egipteni; dar această făgăduinţă a fost dată cu condiţia ascultării. Dacă ar fi ascultat de instrucţiunile pe care le primiseră şi ar fi profitat de avantajele lor, israeliţii ar fi fost, pentru lume, o lecţie intuitivă în ceea ce priveşte sănătatea şi prosperitatea. Israeliţii nu au ajuns să împlinească planul lui Dumnezeu şi, astfel, nu au primit binecuvântările care ar fi putut să fie ale lor. Dar, în Iosif şi Daniel, în Moise şi Ilie şi în mulţi alţii, noi avem exemple nobile cu privire la rezultatele urmării adevăratului plan pentru viaţa noastră. Şi astăzi, o credincioşie asemănătoare va conduce la rezultate asemănătoare. Pentru noi este scris: „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9). – Mărturii, vol. 9, p. 165

Harul lui Dumnezeu şi iubirea Sa faţă de omenirea căzută nu au încetat să sporească şi nici nu au încetat să se îndrepte către pământ.
Este adevărat că vor veni dezamăgiri, trebuie să ne aşteptăm la necazuri, dar noi trebuie să Îi supunem lui Dumnezeu orice lucru, mare sau mic. El nu este nici pus în încurcătură de mulţimea grijilor noastre şi nici copleşit de greutatea lor poverilor noastre. El Se îngrijeşte de fiecare cămin şi de fiecare individ, El este preocupat de toate problemele şi necazurile noastre. El nu trece cu vederea nicio lacrimă, El este mişcat de neputinţele noastre. Toate necazurile şi încercările care vin asupra noastră sunt îngăduite pentru că ele lucrează împreună pentru a aduce la îndeplinire planurile Sale pline de iubire pentru noi – ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Sale – şi astfel să gustăm acea bucurie deplină care se găseşte în prezenţa Sa. – My Life Today, p. 292

Vineri, 3 ianuarie

Pentru studiu suplimentar: Asemenea lui Hristos, cap. „La altar, studiați Manualul divin”, p. 181 (16 iunie); Astăzi cu Dumnezeu, cap. „Priveşte partea luminoasă”, p. 122 (23 aprilie).