Citirea Cuvântului

Sabat după-amiază, 2 noiembrie

Despre leviții care citeau Sfintele Scripturi pentru poporul din zilele lui Ezra, se spune: „Ei citeau deslușit în cartea Legii lui Dumnezeu și-i arătau înțelesul ca să-i facă să înțeleagă ce citiseră” (Neemia 8:8). …
Fiecare creștin este chemat să le descopere altora bogățiile inepuizabile ale Domnului Hristos, prin urmare trebuie să se străduiască să-și dezvolte o vorbire desăvârșită. Fiecare creștin trebuie să prezinte Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât să fie considerat de ascultători ca fiind demn de apreciere și vrednic de dorit. Dumnezeu nu a prevăzut ca slujitorii Săi omenești să fie niște persoane stângace și lipsite de educație. Nu este voia Sa ca omul să micșoreze valoarea binecuvântării cerești care este revărsată în lume prin intermediul lui. – Parabolele Domnului Hristos, pp. 335–336

Ne aflăm într-un permanent pericol de a ajunge să ne încredem în noi înşine, de a ne baza pe propria înţelepciune şi de a nu face din Dumnezeu tăria noastră. Nimic nu-l deranjează pe Satana atât de mult ca faptul că noi îi cunoaştem planurile. Dacă suntem conştienţi de pericolul în care ne aflăm, vom simţi nevoia de rugăciune, aşa cum a simţit Neemia, şi tot ca el vom primi acea apărare neclintită care ne va da siguranţă în mijlocul pericolelor. Dacă suntem neglijenţi şi indiferenţi, cu certitudine vom fi învinşi de stratagemele lui Satana. Trebuie să fim vigilenţi. Chiar atunci când apelăm la rugăciune ca Neemia, aducând toate dificultăţile şi poverile noastre la Dumnezeu, nu trebuie să considerăm că noi nu avem nimic de făcut. Trebuie să veghem în aceeaşi măsură în care ne rugăm. Trebuie să fim atenţi la acţiunile duşmanilor noştri, ca să nu-i lăsăm să câştige avantaj în a înşela sufletele. În înţelepciunea lui Hristos, trebuie să facem eforturi pentru a le dejuca planurile şi, în acelaşi timp, să nu îi lăsăm să împiedice lucrarea noastră importantă. Adevărul este mai puternic decât minciuna. Neprihănirea va învinge răul. – Mărturii, vol. 3, p. 572

Calea urmată de Neemia ar trebui să aibă o puternică influenţă asupra noastră în ce priveşte modul în care trebuie să întâmpinăm astfel de împotrivitori. Trebuie să prezentăm toate lucrurile în rugăciune înaintea Domnului, aşa cum a făcut Neemia în cererea sinceră adresată lui Dumnezeu cu un spirit plin de umilinţă. El s-a prins de Dumnezeu cu o credinţă neşovăitoare. Aceasta este calea pe care ar trebui să o urmăm şi noi. … În smerenie, cu blândeţe şi trăind o viaţă curată, sprijinindu-ne pe Isus, trebuie să ducem cu noi puterea de a-i convinge pe oameni că noi avem adevărul.
Noi nu înţelegem pe deplin, aşa cum avem privilegiul să o facem, credinţa şi încrederea pe care le putem avea în Dumnezeu, precum şi marile binecuvântări pe care ni le va da această credinţă. În faţa noastră stă o lucrare importantă. Noi trebuie să dobândim o pregătire morală pentru cer. Cuvintele şi exemplul nostru trebuie să vorbească lumii. Îngerii lui Dumnezeu sunt în mod activ angajaţi în a-i sluji pe copiii lui Dumnezeu. Sunt consemnate făgăduinţe preţioase, cu condiţia ascultării de cerinţele lui Dumnezeu. Cerul este plin de cele mai bogate binecuvântări, gata să ne fie oferite. Dacă simţim că avem nevoie şi venim la Dumnezeu cu sinceritate şi cu o credinţă stăruitoare, vom fi aduşi în strânsă legătură cu cerul şi vom fi canale de lumină către lume. – Mărturii, vol. 3, p. 574–575

Duminică, 3 noiembrie: Adunarea poporului

Zidul Ierusalimului fusese reclădit și porțile fuseseră puse, dar o mare parte din cetate era încă în ruine.
Pe o platformă de lemn, înălțată pe una dintre străzile cele mai largi și înconjurată din toate părțile de reminiscențe triste ale slavei pierdute a lui Iuda, stătea Ezra, acum un om în vârstă. La dreapta și la stânga lui erau adunați frații lui, leviții. Privind de pe platformă, ochii lor se roteau peste marea de capete. Copiii legământului se adunaseră din toate cetățile lor. „Ezra a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, și tot poporul a răspuns ridicând mâinile: «Amin! Amin!» Și s-au plecat și s-au închinat înaintea Domnului, cu fața la pământ.” – Profeţi şi regi, p. 661

Legea nu numai că a fost scrisă pe pietrele monumentului ridicat, dar a fost citită personal de Iosua, în auzul întregului Israel. Numai cu puține săptămâni înainte, Moise dăduse poporului, sub formă de cuvântări, întreaga carte a Deuteronomului, dar Iosua le-a citit acum Legea din nou. …
Citirea Legii a fost ascultată nu numai de bărbații din Israel, dar și de femei și copii, deoarece era foarte important ca și ei să-și cunoască şi să-şi împlinească datoria. …

Satana lucrează fără răgaz și caută să schimbe cele rostite de Dumnezeu, să orbească mintea și să întunece înțelegerea și, în felul acesta, să-i ducă pe oameni la păcat. Din cauza aceasta caută Domnul să le spună așa de amănunțit și să clarifice lucrurile atât de bine, încât nimeni să nu fie nevoit să pornească pe căi greșite. Dumnezeu caută fără încetare să-i atragă pe oameni cu totul sub protecția Sa, pentru ca Satana să nu poată exercita asupra lor puterea lui înșelătoare și îngrozitoare. Domnul S-a coborât pentru a vorbi cu însuși glasul Său, pentru a scrie cu însuși degetul Său orânduirile vii. Cuvintele acestea sfinte, toate pline de viață și adevăr măreț, le-au fost date oamenilor ca o călăuză desăvârșită. Întrucât Satana este hotărât să îndepărteze atenția oamenilor de la ele și să abată pe alte căi iubirea față de făgăduințele Domnului și cerințele Lui, e nevoie de o sârguință și mai mare pentru a le înrădăcina în minte și a le întipări în inimă. – Patriarhi şi profeţi, pp. 500, 503–504

Dumnezeu îi dă pricepere în mod deosebit celui care pune în practică învățăturile Sale, iar Biblia este recunoscută ca fiind ceea ce este ea de fapt, o carte prețioasă, minunată. … Înțelepciunea pe care o căpătăm studiind Biblia este aceea care, pusă în practică, îi face pe oameni înțelepți pentru această lucrare și pentru veșnicie. Dumnezeu este descoperit prin natură; Dumnezeu este descoperit prin Cuvântul Său. Biblia este cea mai minunată dintre toate istoriile, pentru că a fost elaborată de Dumnezeu, și nu de o minte mărginită. Ea ne poartă înapoi prin secole, către începutul tuturor lucrurilor, prezentându-ne istoria tuturor timpurilor și scene care altfel nu ar fi fost cunoscute. Ea descoperă slava lui Dumnezeu prin lucrarea providenței Sale în mântuirea unei lumi pierdute. Ea prezintă, în cel mai simplu limbaj, puterea extraordinară a Evangheliei, care, primită, poate rupe lanțurile ce îi leagă pe oameni de carul lui Satana. – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, p. 377

Luni, 4 noiembrie: Citirea și ascultarea Legii

Filozoful care cutreieră prin univers, întâlnind peste tot manifestările puterii lui Dumnezeu și delectându-se de armonia lor, adesea nu reușește să vadă în aceste minuni uimitoare mâna care le-a făcut pe toate. … Nicio speranță de nemurire slăvită nu luminează viitorul vrăjmașilor lui Dumnezeu. Dar acei eroi ai credinței au făgăduința unei moșteniri de o valoare mai mare decât orice bogății pământești – o moștenire care va satisface dorințele sufletului. Ei pot fi necunoscuți și neacreditați de lume, dar sunt înscriși ca fiind cetățeni în registrele cerului. Răsplata finală a celor pe care Dumnezeu i-a făcut moștenitori ai tuturor lucrurilor va fi o măreție slăvită, o trainică și veșnică greutate de glorie.
Slujitorii Evangheliei trebuie să facă din adevărul lui Dumnezeu un subiect de studiu, meditație și conversație. Mintea care stăruie mult asupra voinței descoperite a lui Dumnezeu pentru om va deveni tare în adevăr. Cei care citesc și studiază cu dorința sinceră după lumină divină, fie că sunt pastori sau nu, vor descoperi curând în Scripturi o frumusețe și o armonie care le vor captiva atenția, le vor înălța cugetele și le vor da o inspirație și o putere de argumentare care vor convinge și converti suflete. – Mărturii, vol. 4, p. 526

Biblia desfășoară adevărul cu o simplitate și o adaptare perfectă la nevoile și aspirațiile inimii omenești, încât a uimit și a umplut de admirație cele mai cultivate minți, făcând în același timp în stare chiar și pe cei mai umili și neînvățați să înțeleagă calea mântuirii. … Astfel, planul de mântuire este în mod clar expus înaintea noastră, încât fiecare suflet poate vedea pașii pe care trebuie să-i facă în lucrarea pocăinței față de Dumnezeu și a credinței în Domnul Isus Hristos, pentru a putea fi mântuit în modul în care a rânduit Dumnezeu. Totuși, dincolo de aceste adevăruri atât de ușor de înțeles, se află tainele care ascund slava Sa, taine care întrec puterea de cercetare a minții omenești, dar care îi inspiră cercetătorului respect și credință. Cu cât cercetează mai mult Sfânta Scriptură, cu atât mai profundă este convingerea lui că acesta este Cuvântul Viului Dumnezeu, iar rațiunea umană se pleacă în fața maiestății revelației divine. – Calea către Hristos, pp. 107–108

Dumnezeu doreşte ca omul să-şi folosească puterile raţiunii, iar studiul Bibliei va întări şi va înnobila mintea aşa cum niciun alt studiu nu o poate face. Este cel mai bun exerciţiu mintal şi spiritual pentru mintea omenească. Şi totuşi trebuie să fim atenţi ca nu cumva să zeificăm raţiunea, care este supusă slăbiciunii şi neputinţei omeneşti. Dacă vrem ca Scripturile să nu fie acoperite pentru înţelegerea noastră astfel încât chiar adevărurile cele mai clare să fie de neînţeles, trebuie să avem simplitatea şi credinţa unui copilaş, fiind gata să învăţăm şi să cerem cu stăruinţă ajutorul Duhului Sfânt. Simţământul puterii şi al înţelepciunii lui Dumnezeu, precum şi conştienţa neputinţei noastre de a înţelege măreţia Lui ar trebui să ne inspire umilinţă şi ar trebui să deschidem Cuvântul Lui ca şi cum am intra în prezenţa Sa cu o teamă sfântă. Când ne apropiem de Biblie, raţiunea trebuie să recunoască o autoritate superioară ei, iar inima şi mintea trebuie să se plece în faţa marelui EU SUNT. – Mărturii, vol. 5, pp. 703–704

Marți, 5 noiembrie: Citirea și interpretarea Cuvântului

Prin căsătoria cu oameni din alte națiuni, limba ebraică se stricase și era nevoie de o mare grijă din partea vorbitorilor pentru a explica legea în limba poporului, ca să poată fi înțeleasă de toți. Unii preoți și leviți s-au unit cu Ezra în explicarea principiilor legii. „Ei citeau deslușit în Cartea Legii lui Dumnezeu și-i arătau înțelesul ca să-i facă să înțeleagă ce citiseră.” – Profeţi şi regi, pp. 661–662

Filip a fost îndemnat să se ducă spre etiopian și să-i clarifice profeția pe care el o citea. „Du-te”, a spus Duhul, „și ajunge carul acesta!” Când s-a apropiat de car, Filip l-a întrebat pe famen: „«Înțelegi tu ce citești?» Și famenul a răspuns: «Cum aș putea să înțeleg dacă nu mă va călăuzi cineva?» Și l-a rugat pe Filip să se suie în car și să șadă împreună cu el.” Textul biblic pe care îl citea era profeția lui Isaia cu privire la Hristos … .
„Despre cine vorbește prorocul astfel?” a întrebat famenul. „Despre sine sau despre vreun altul?” Atunci, Filip i-a prezentat marele adevăr al mântuirii. Începând de la acel loc din Scriptură, „i-a propovăduit pe Isus”.
Inima acestui bărbat a fost umplută de interes în timp ce i se explicau Scripturile și, când ucenicul a terminat, el a fost gata să primească lumina care i se arătase. El nu a făcut din înalta sa poziție socială o scuză pentru a nu primi Evanghelia. „Pe când își urmau drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: «Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?» Filip a zis: «Dacă crezi din toată inima, se poate». Famenul a răspuns: «Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.» A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă și Filip l-a botezat pe famen.” – Faptele apostolilor, pp. 107–108

Cei care studiază Biblia cu rugăciune ies din fiecare cercetare mai înțelepți decât erau înainte. Unele dintre dificultățile lor au fost rezolvate pentru că Spiritul Sfânt Și-a făcut lucrarea despre care se vorbea în capitolul 14 din Ioan: „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”
Niciun lucru de valoare nu este obținut fără un efort stăruitor, perseverent. În afaceri, numai cei care au voința de a face tot ce este necesar văd rezultate încununate de succes. Fără o trudă stăruitoare, nu ne putem aștepta să obținem cunoștința lucrurilor spirituale; cei care obțin giuvaierele adevărului trebuie să sape după ele, așa cum sapă un miner pentru pietrele prețioase ascunse în pământ.
Cei care fac lucrarea cu indiferență și doar pe jumătate consacrați nu vor avea niciodată succes. Tinerii și bătrânii ar trebui să citească Cuvântul lui Dumnezeu și nu numai să citească, ci ar trebui să-L studieze cu o stăruință plină de sârguinţă, rugându-se, crezând și cercetând. Astfel vor găsi comoara ascunsă, pentru că Dumnezeu va înviora înțelegerea lor. – Solii către tineret, pp. 259–260

Miercuri, 6 noiembrie: Răspunsul poporului

În timp ce ascultau o zi după alta cuvintele Legii, oamenii au fost convinși de nelegiuirile lui și de păcatele națiunii în generațiile trecute. Copiii lui Israel au văzut că, din cauza îndepărtării lor de Dumnezeu, grija Lui protectoare fusese retrasă, iar copiii lui Avraam fuseseră împrăștiați în țări străine și s-au hotărât să caute mila Sa și au făgăduit să asculte de poruncile Sale. Înainte de a începe acest serviciu solemn, ținut în ziua a doua după încheierea Sărbătorii Corturilor, s-au despărțit de păgânii care erau în mijlocul lor.
Când poporul s-a plecat înaintea Domnului, mărturisindu-și păcatele și rugându-se pentru iertare, conducătorii i-au încurajat pe oameni să creadă că Dumnezeu, conform făgăduinței Sale, le ascultă rugăciunile. Ei nu trebuiau numai să se jelească, să plângă și să se pocăiască, ci și să creadă că Dumnezeu îi iartă. Ei trebuiau să-și dovedească credința, reamintindu-și mila Lui și lăudându-L pentru bunătatea Sa. „Sculați-vă”, au spus învățătorii, „și binecuvântați pe Domnul, Dumnezeul vostru, din veșnicie în veșnicie.” – Profeţi şi regi, pp. 665–666

„O inimă veselă (bucuroasă – n.tr.) este un bun leac.” (Proverbele 17:22.) Recunoștința, bucuria, bunăvoința, încrederea în dragostea și grija lui Dumnezeu – acestea sunt cele mai mari garanții în favoarea sănătății. Pentru israeliți, ele aveau menirea să fie însăși nota dominantă a vieții. …
Atunci a fost scris și vestit „în toate cetățile lor și la Ierusalim”, spunând: „Duceți-vă la munte și aduceți ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de finic și ramuri de copaci stufoși, ca să faceți corturi, cum este scris. Atunci poporul s-a dus și a adus ramuri și au făcut corturi pe acoperișul caselor lor, în curțile lor, în curțile Casei lui Dumnezeu, pe locul deschis dinaintea Porții Apelor și pe locul deschis de la Poarta lui Efraim. Toată adunarea celor ce se întorseseră din captivitate a făcut corturi și a locuit în aceste corturi…. Și a fost foarte mare veselie” (Neemia 8:15-17). – Divina vindecare, pp. 281–283

O, tu care te îndoiești și tremuri, privește în sus, căci Hristos trăiește pururi ca să mijlocească pentru noi! Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru darul scumpului Său Fiu și roagă-te ca El să nu fi murit în zadar pentru tine. Duhul Sfânt te invită astăzi. Vino cu toată inima la Hristos și vei primi binecuvântările Sale!
Când citești făgăduințele Lui, adu-ți aminte că ele sunt expresia iubirii și a milei Sale nemărginite. Inima mare a Iubirii infinite se îndreaptă spre păcătos cu toată compasiunea. „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor” (Efeseni 1:7). Da! Nu trebuie decât să vezi că Dumnezeu este sprijinul tău. El dorește să restabilească în om chipul Său moral. Cu cât te vei apropia mai mult de El, mărturisindu-ți păcatele și pocăindu-te, El Se va apropia de tine cu mila și iertarea Sa. – Calea către Hristos, pp. 54–55

Joi, 7 noiembrie: Bucuria Domnului

Avem nevoie de o înţelegere adâncă a caracterului Domnului Hristos şi a tainei dragostei Sale, „care întrece orice cunoştinţă” (Efeseni 3:19). Noi trebuie să trăim scăldaţi în razele calde şi plăcute ale Soarelui Neprihănirii. Nimic în afară de compasiunea plină de iubire a Domnului Hristos, de harul Său divin şi atotputernicia Sa nu ne poate face în stare să îl facem de ocară pe duşmanul necruţător şi să supunem împotrivirea inimii noastre. În ce stă puterea noastră? În bucuria Domnului. Să lăsăm ca iubirea Domnului Hristos să umple inimile noastre şi atunci vom putea fi pregătiţi să primim puterea pe care El doreşte să ne-o dea.
Să Îi mulţumim Domnului în fiecare zi pentru binecuvântările pe care ni le dă şi sunt ale noastre. Dacă omul se va smeri înaintea lui Dumnezeu, …înţelegându-şi teribila neputinţă de a face lucrarea ce trebuie făcută pentru ca sufletul său să fie curăţit, dacă va da la o parte neprihănirea proprie, atunci Domnul Hristos va veni să locuiască în inima lui. Cu mâna Sa, El îl va crea din nou şi va continua lucrarea aceasta până ce omul va ajunge desăvârşit în El. – In Heavenly Places, p. 64

Deşi viața creștinului trebuie să fie caracterizată prin umilință, ea nu trebuie să fie marcată de amărăciune și lipsă de apreciere de sine. Este privilegiul tuturor să trăiască în aşa fel încât Dumnezeu să-i aprobe și să-i binecuvânteze. Nu este voia Tatălui nostru ceresc să fim întotdeauna sub condamnare și întuneric. Nu este nicio dovadă de adevărată umilință în a merge cu capul plecat, dar cu inima plină de gânduri egoiste. Putem merge la Isus ca să fim curățiți şi să putem să stăm înaintea Legii fără rușine sau remușcări. „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului” (Romani 8:1).
Prin Isus, fiii căzuți ai lui Adam devin „fii ai lui Dumnezeu”. „Căci Cel ce sfințește și cei ce sunt sfințiți sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este rușine să-i numească «frați»” (Evrei 2:11). Viața creștinului trebuie să fie o viață de credință, de biruință și de bucurie în Domnul. „Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea și ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră” (1 Ioan 5:4). Adevărat vorbea și Neemia, slujitorul Domnului: „Bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10). Iar Pavel spune: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Și iarăși zic, bucurați-vă!” „Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi” (Filipeni 4:4; 1 Tesaloniceni 5:16-18). – Tragedia veacurilor, pp. 477–478

… Religia Domnului Hristos aduce pace ca un râu. Ea nu stinge lumina bucuriei, nu scade amabilitatea și nici nu întunecă fața luminoasă și zâmbitoare. Hristos n-a venit să I se slujească, ci să slujească și, când iubirea Lui domnește în inimile noastre, atunci Îi vom urma exemplul.
Dumnezeu dorește să-i vadă pe toți fiii și pe toate fiicele Sale fericiţi, plini de pace și ascultători. Domnul spune: „Vă las pacea Mea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 14:27; 15:11). – Calea către Hristos, pp. 121, 124

Vineri, 8 noiembrie

Studiu suplimentar: Profeți și regi, cap. „Îndrumați în Legea lui Dumnezeu”.