study group 4460x4460 Resurse

PRIVIRE GENERALĂ

Versete-cheie: Neemia 8:8; Iosua 1:8; Ioan 5:39,40.

Pasaj biblic în studiu: Neemia 8.

Studiul se concentrează pe importanța timpului petrecut în studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Conducătorii lui Israel și poporul au dovedit o iubire incredibilă pentru Dumnezeu și Cuvântul Său; ei au stau ore în şir să asculte citirea Scripturii cu glas tare. Evenimentele din acest capitol s-au întâmplat în luna a șaptea (Tishri) a anului, aspect important, deoarece în această lună erau trei sărbători sfinte: în prima zi, în a zecea și în a cincisprezecea zi a lunii (Sărbătoarea Trâmbițelor, Ziua Ispășirii și Sărbătoarea Corturilor). Ezra și Neemia, împreună cu conducătorii, au strâns poporul în prima zi, chiar și pe copii, iar leviții au început să citească din nou și să explice Cuvântul lui Dumnezeu. Poporul a ascultat multe ore relatările despre trecut și despre prezența puternică și credincioșia lui Dumnezeu față de copiii Săi. Citirea și explicarea (și traducerea) oferite de leviți au atins inima poporului. Ascultând mesajele din cărțile lui Moise, oamenii au fost convinși de păcătoșenia lor și de sfințenia lui Dumnezeu și au început să plângă.
Neemia și leviții i-au încurajat pe oameni să nu plângă și să nu se întristeze, ci să se bucure în Domnul pentru marea Lui dragoste față de ei. După ce au citit mai mult din Pentateuh, poporul a descoperit că în ziua a cincisprezecea a lunii trebuia să se țină Sărbătoarea Corturilor. Astfel, s-au adunat din nou pentru a celebra prin șapte zile de veselie o sărbătoare uitată și neglijată. În tot acest timp, au stat în corturi pe acoperișuri și în curțile caselor în toată cetatea, studiind Cuvântul lui Dumnezeu. Ziua a opta a culminat cu o adunare solemnă.

COMENTARIU

Capitolele 8–10 din Neemia sunt scrise din perspectiva persoanei a treia, în loc de persoana întâi, ca în restul cărții. Cel mai probabil, activitatea descrisă în aceste capitole a avut loc după ce grupul lui Neemia a ajuns la Ierusalim. Trebuie să menționăm și faptul că Ezra apare în capitolul 8, fiind menționat împreună cu Neemia doar în Neemia 8:9 și 12:26. Este clar faptul că tema acestei unități literare din Neemia capitolele 8–10 este consacrarea față de Dumnezeu prin citirea Scripturii, mărturisire și reînnoirea legământului. Ezra reapare în relatare deoarece rolul lui nu este acela de a construi ziduri, ci de a conduce poporul să studieze Cuvântul lui Dumnezeu. Neemia 1–6 (la fel și Ezra 1–6) se concentrează pe proiectele de construcție, apoi atenția ne este îndreptată spre „zidirea” poporului lui Dumnezeu (Neemia 7–13; lucru evidențiat și în Ezra 7–10). Neemia 8 demonstrează că citirea Cuvântului este esenţială pentru a putea trăi din toată inima ca în prezența lui Dumnezeu.

Structura chiastică a capitolului 8 din Neemia

• A. S-a citit cartea Legii (vers. 1,2).
• B. Poporul a răspuns și s-a închinat Domnului (vers. 3-6).
• C. S-au făcut eforturi ca oamenii să înțeleagă ce se citea (vers. 7,8).
• D. „Ziua aceasta este închinată Domnului… să nu vă bociți și să nu plângeți” (vers. 9).
• E. „Bucuria Domnului este tăria voastră” (vers. 10).
• D’. „Ziua aceasta este sfântă: nu vă mâhniți” (vers. 11,12).
• C’. Citind, au aflat că trebuie să locuiască în corturi (vers. 13-15).
• B’. Poporul a răspuns și a făcut corturi (vers. 16,17).
• A’. „Au citit în cartea Legii” (vers. 18).

Citirea Cuvântului lui Dumnezeu

Citirea Cuvântului lui Dumnezeu este un concept important în Neemia 8. Este uimitor faptul că oamenii au ascultat ore întregi cum se citea Cuvântul, „de dimineața până la amiază” (vers. 3), aproximativ 5-7 ore, demonstrând cât de deschiși erau să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. Totuși ei nu trebuiau doar să asculte ce se citea, ci și să înțeleagă. De fapt, „înțelegerea” pare să fie cel mai important concept din acest capitol.
În tot capitolul, termenul bin, „a înțelege”, este repetat de șase ori (vers. 2,3,7,8,9 și 12). Autorul a repetat intenționat ideea de înțelegere pentru a ne atrage atenția. Pe lângă termenul bin apare de două ori și termenul sakhal, care înseamnă tot „a înțelege”, dar și „a fi înțelept și chibzuit” și „a avea pricepere, înțelepciune și judecată” (vers. 8,13). Încă de la început este menționat faptul că „toți cei ce erau în stare s-o înțeleagă” (vers. 2) erau strânși acolo, adică adulți și copii suficient de maturi încât să înțeleagă Scriptura. Cuvântul nu trebuia doar să le treacă pe la urechi, ci să aibă un scop și o semnificație în viața lor, să îi conducă spre mai multă înțelepciune și să producă o transformare. Dobândirea cunoștinței nu înseamnă doar acumulare de concepte frumoase și informații în creier. Cunoștința trebuie să aibă un impact asupra întregii ființe.

Răspunsul poporului

Aceste cuvinte, cu siguranță, au avut un impact asupra celor adunați, deoarece au plâns. Ceea ce au auzit din Lege a influențat modul în care Îl înțelegeau pe Dumnezeu și, în consecință, s-a schimbat modul în care se vedeau pe ei înșiși și lumea. Auzirea Cuvântului lui Dumnezeu ne ajută să vedem lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu și să ne vedem ca păcătoși. Uneori, când citesc astăzi din Vechiul Testament, oamenii cred în mod greșit că, în acele vremuri, oamenii nu puteau vedea un Dumnezeu iubitor. Dar în aceste pasaje din Neemia vedem contrariul. Orele petrecute citind din Cuvântul lui Dumnezeu, citind despre mila Sa și despre faptele Sale mărețe, nu i-au îndepărtat pe oameni de Dumnezeu, ci mai degrabă i-au convins de dragostea și de mila Lui față de ei. Ei și-au dat seama că fuseseră necredincioși, dar Dumnezeu a fost credincios. Frumusețea și puterea Scripturii constă în faptul că, prin ea, Dumnezeu apelează la noi și ne îndeamnă să ne întoarcem la El, arătându-ne cine este El cu adevărat – Dumnezeul care ne iubește și care face totul pentru a ne salva și a ne restaura pentru El.
Timpul petrecut în studierea Cuvântului lui Dumnezeu ne conduce la reînviorare personală și ca grup. „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo, că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face” (Evrei 4:12,13). Citirea cu glas tare a Cuvântului înaintea poporului a pătruns până în inimă și în minte; oamenii au fost profund impresionați. Ei s-au întristat când şi-au dat seama de starea lor păcătoasă, dar au răspuns cu mare bucurie văzând cine este Dumnezeu.
O altă temă importantă pe care o găsim în acest capitol este rolul conducătorilor în această reînviorare. Transformarea a început cu conducătorii care au convocat adunarea ca răspuns la îndrumările lui Dumnezeu din Cuvântul Său. Cel mai probabil ei au învăţat de la Ezra și Neemia despre Dumnezeu și au fost impresionați de dragostea de neclintit și de consacrarea celor doi conducători. Conducătorii poporului au folosit această oportunitate și au susținut interesul creat. Ei au urmat îndrumările lui Dumnezeu și apoi au pus la punct un sistem prin care cuvântul să poată ajunge la popor. Ei nu au lăsat lucrurile la voia întâmplării, ci au organizat cine să fie cititorii, „tâlcuitorii” și traducătorii Scripturii ca să poată fi înțeles totul.
Dorința conducătorilor de a învăța de la Ezra ne arată și că aveau o atitudine și un spirit deschis. Cât de trist este când oamenii cred că știu totul și că nu mai au nimic de învățat! Din nefericire, această atitudine exclude dorința de a fi învățat de Duhul Sfânt. A fi deschis să înveți de la alții și în special de la Dumnezeu este o condiție necesară dacă vrei să schimbi ceva în această lume pentru Dumnezeu.

Bucuria Domnului

Punctul central al structurii de chiasm a capitolului menționat mai sus este versetul 10, care menționează din nou „această zi sfântă” și apoi proclamă: „Nu vă mâhniți!” De ce? „Căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.” De trei ori i s-a spus poporului să nu fie trist sau mâhnit, ci mai degrabă să se „bucure”. Maoz înseamnă „refugiu, adăpost și fortăreață”. Mai este tradus în Scriptură și prin „protecție”, dar cel mai des este tradus ca „tărie, adăpost sau refugiu”. De exemplu, psalmistul a scris despre Dumnezeu că este maoz, adăpostul și tăria noastră (Psalmii 31:4; 37:39; 43:2; 52:7). Cuvântul pentru bucurie (khdewah) apare doar de două ori în Biblie. Cealaltă mențiune este în 1 Cronici 16:27, în cântarea lui David când L-a lăudat pe Dumnezeu pentru aducerea în templu a chivotului legământului: „măreția și strălucirea sunt înaintea Feței Lui, tăria și bucuria [khedwah] sunt în Locașul Lui”.
Sărbătoarea Trâmbițelor a început în sunetul trâmbiţelor din corn de berbec, care anunțau pregătirea pentru Ziua Ispășirii; era un timp (zece zile) pentru cercetare și pocăință.
Totuși Ezra și leviții i-au spus poporului să nu mai plângă și să nu se mai bocească, deoarece era o zi sfântă. Ezra le-a spus oamenilor că bucuria care vine de la Domnul este tăria, adăpostul și refugiul lor. Dacă doreau să poată sta puternici şi tari, atunci trebuiau să aibă „bucuria Domnului”. Observați că sfințenia și bucuria merg împreună. Bucuria venea în urma înțelegerii că erau iertați de Dumnezeu. Această bucurie a Domnului trebuia să fie demonstrată prin a sta, a mânca și a bea împreună cu familia, prin a se bucura de hrană și de părtășie unii cu alții. În plus, ei trebuiau să dăruiască din hrana lor celor care nu aveau nimic pregătit pentru această sărbătoare. În cele zece zile înainte de Ziua Ispășirii se făcea o cercetare profundă. Totuși Ezra a dorit ca poporul să înțeleagă că pocăința nu era singurul lucru de care era nevoie. Bucuria pentru ceea ce a făcut Dumnezeu pentru a-i salva era la fel de importantă. Ei nu trebuiau să uite făgăduința mântuirii, ci să se bucure de ea.

APLICAȚIA

Ezra a învățat poporul că tăria pentru fiecare zi vine din bucuria în Domnul. Această învățătură parcă pare prea simplă. Cum se poate ca soluția cea mai importantă la problemele noastre zilnice să fie bucuria în Domnul?
Când ne concentrăm pe a ne bucura în Domnul, indiferent ce se întâmplă în viața noastră, atunci ne încredem în El că este suficient de mare pentru a ne rezolva problemele. Această încredere în Dumnezeu ne înalță și ne dă curajul de care avem nevoie pentru fiecare zi. Ne împiedică să ne plângem de milă din cauza circumstanțelor în care ne aflăm şi ne ajută să ne concentrăm pe ce poate face Dumnezeu și ceea ce a făcut deja pentru noi la cruce.
1. Gândește-te la câteva personaje din Biblie care au fost în situații dificile, și totuși au văzut că Dumnezeu le-a scos din acele situații. Ce putem învăța de aici?
2. Cât de importantă este atitudinea noastră? Victor E. Frankl, supraviețuitor al Holocaustului și psiholog austriac, scria: „Poți lua totul de la om, în afară de un lucru: ultima lui libertate – aceea de a alege ce atitudine să aibă într-o situație dată, de a-și alege propria cale.” – Man’s Search for Meaning: An Introduction to Logotherapy, New York, Washington Square Press, p. 104. Ești de acord sau nu cu această afirmație? Discutați. De ce este importantă atitudinea pe care o avem?