Comentarii inspirate (st. 11)

Fericita noastră nădejde

Sabat după-amiază, 7 septembrie

Plin de glorie este triumful ce îl așteaptă pe cel credincios. Apostolul, înțelegând posibilitățile care stau în fața credincioșilor corinteni, a căutat să așeze înaintea lor lucrurile care înalță de la egoism și senzualism și să încununeze viața cu speranța nemuririi. Cu mult zel, el i-a îndemnat să fie credincioși înaltei lor chemări în Hristos. „Preaiubiții mei frați”, stăruia el, „fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.”
În felul acesta, apostolul, în modul cel mai hotărât și mai izbitor, s-a străduit să îndrepte ideile rătăcite și periculoase și practicile care predominau în biserica din Corint. El a vorbit deschis, totuși cu iubire pentru suflete. În avertizările și mustrările sale, a strălucit lumina de la tronul lui Dumnezeu asupra lor, pentru a dezvălui păcatele ascunse care le mânjeau viața. – Faptele apostolilor, p. 321

Când El i-a trimis pe cei doisprezece ucenici, le-a spus: „Și pe drum, propovăduiți și ziceți: «Împărăția cerurilor este aproape!» Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățiți pe leproși, scoateți afară dracii. Fără plată ați primit, fără plată să dați” (Matei 10:7,8). Ei n-au fost trimiși ca să rezolve problemele trecătoare ale oamenilor. Lucrarea lor era aceea de a-i convinge pe oameni să se împace cu Dumnezeu. În această lucrare stătea puterea lor de a aduce binecuvântare omenirii. Singurul remediu pentru păcatele și necazurile oamenilor este Domnul Hristos. Numai Evanghelia harului Său poate vindeca relele de care suferă omenirea. Nedreptatea celor bogați față de cei săraci, ura celor săraci față de cei bogați, își are, de asemenea, rădăcina în egoism, și aceasta poate fi dezrădăcinată numai printr-o supunere față de Domnul Hristos.
Numai El poate da în locul unei inimi egoiste, pline de păcat, o nouă inimă, o inimă plină de iubire. Slujitorii Domnului Hristos să vestească Evanghelia în puterea Duhului Sfânt trimis din ceruri și să lucreze așa cum a lucrat El spre binele oamenilor. Atunci, astfel de rezultate se vor manifesta în binecuvântarea și înălțarea omenirii, cum este imposibil a se înfăptui prin puterea omenească. – Parabolele Domnului Hristos, p. 254

Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel, încât să atragă atenția. Evanghelia harului lui Dumnezeu, cu spiritul ei de lepădare de sine, nu poate să fie niciodată în armonie cu spiritul lumii. Cele două principii sunt în vrăjmășie…
Dar, în lumea religioasă de azi, sunt mulți aceia care cred că trebuie să lucreze pentru întemeierea Împărăției lui Hristos ca organizație pământească, lumească. Ei doresc să facă din Domnul stăpânitorul regatelor lumii acesteia, conducător în curțile, în taberele și în adunările ei legislative, în palatele și piețele ei. Ei așteaptă ca El să domnească prin prevederi legale, impuse de autoritatea omenească. Deoarece acum Hristos nu este aici în persoană, ei vor căuta să acționeze în locul Lui, pentru a pune în aplicare legile Împărăției Sale. Stabilirea unei asemenea împărății este ceea ce doreau iudeii din zilele lui Hristos. Ei L-ar fi primit pe Isus, dacă El ar fi voit să întemeieze o împărăție pământească, să impună ceea ce considerau ei ca fiind legi ale lui Dumnezeu și să-i facă exponenți ai voinței Lui și delegați ai autorității Sale. Dar El a zis: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18:36). – Hristos, Lumina lumii, p. 509

Duminică, 8 septembrie

La vremea când a început să domnească [Iosia] și cu mulți ani mai înainte, cei credincioși din Iuda puneau la îndoială dacă făgăduințele lui Dumnezeu către Israelul din vechime aveau să se împlinească vreodată. Din punct de vedere omenesc, planul divin pentru poporul ales părea aproape cu neputință de împlinit… Prorocii începuseră să prezică distrugerea totală a cetății lor frumoase, unde se afla templul clădit de Solomon, în care se concentraseră toate speranțele lor pământești de glorie națională. Era oare posibil ca Dumnezeu să fie gata să Se întoarcă de la planul Său declarat de a le aduce izbăvirea acelora care-și puseseră încrederea în El? Față de îndelungata prigonire a celor neprihăniți și de aparenta prosperitate a celor nelegiuiți, puteau nădăjdui în zile mai bune aceia care rămăseseră credincioși lui Dumnezeu?
Aceste întrebări pline de îngrijorare erau exprimate de prorocul Habacuc. Privind situația celor credincioși din zilele lui, și-a exprimat povara inimii prin întrebarea: „Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculți? Până când mă voi tângui ție, fără să dai ajutor? Pentru ce mă lași să văd nelegiuirea și Te uiți la nedreptate? Asuprirea și silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri și se stârnește gâlceavă. De aceea legea este fără putere, și dreptatea nu se vede, căci cel rău biruiește pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăți nedrepte” (Habacuc 1:2-4). – Profeți și regi, pp. 384-385

Copiilor Săi de astăzi Domnul le spune: „Fiți tari … lucrați, căci Eu sunt cu voi.” Întotdeauna creștinul are un ajutor puternic în Domnul. Poate că nu cunoaștem modul în care ne ajută Dumnezeu, dar știm un lucru: niciodată El nu-i va părăsi pe aceia care își pun încrederea în El. Dacă creștinii ar ști de câte ori Domnul le-a rânduit calea pentru ca planurile vrăjmașului cu privire la ei să nu se împlinească, nu s-ar mai poticni plângându-se. Credința lor s-ar întemeia pe Dumnezeu și nicio încercare n-ar avea putere să-i doboare. Ei L-ar recunoaște ca înțelepciunea și tăria lor, și El ar face să se împlinească ceea ce dorește să lucreze prin ei. – Profeți și regi, p. 576

Bărbați, femei și tineri, Dumnezeu vă solicită să aveți curaj moral, voință statornică, tărie morală și perseverență, dispoziții sufletești, care nu se pot baza pe afirmațiile altora. El vrea ca, înainte să primiți sau să respingeți aceste afirmații, să le studiați, să le cântăriți și să le aduceți înaintea Lui în rugăciune. „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.” Și acum condiția: „Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc; pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul” (Iacov 1:5-7). Această cerere pentru înțelepciune nu trebuie să fie o rugăciune fără înțeles, uitată de îndată ce s-a încheiat. Ea este o rugăciune care exprimă puternica și serioasa dorință a inimii, pentru a stabili voința lui Dumnezeu, și se naște dintr-o lipsă de înțelepciune.
După ce rugăciunea a fost făcută, dacă răspunsul nu este înțeles imediat, nu obosi să aștepți și nu deveni nestatornic. Nu te îndoi. Prinde-te de făgăduința: „Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta.” … Dacă ceri, El îți va da cu mână largă și fără mustrare. – Mărturii, vol. 2, pp. 130–131

Luni, 9 septembrie

Aceasta nu înseamnă că ţine la păcatele tale, ci ţine la mângâierea, credinţa, nădejdea pe care Dumnezeu ţi le-a dat în Cuvântul Său. Nu fi niciodată descurajat. … Noi trebuie să „ţinem” şi să trăim după toată lumina pe care o primim din cer. De ce? Pentru că Dumnezeu doreşte să înţelegem adevărul veşnic şi să lucrăm ca ajutoare ale Lui la transmiterea acestei lumini la aceia care nu cunosc iubirea Lui pentru ei. …
Vrăjmaşul nu poate lua din mâna lui Hristos pe acela care se încrede numai în făgăduinţele Sale. Dacă sufletul se încrede şi lucrează în mod ascultător, mintea este susceptibilă la impresiile divine, şi lumina lui Dumnezeu străluceşte înăuntru luminând priceperea. Ce privilegii avem în Hristos Isus!
Noi trebuie să veghem cu vigilență în așteptarea venirii Domnului. … Fiecare clipă trebuie să fie folosită cu credincioșie. „Cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.” – Sons and Daughters of God, p. 351

Noi nu suntem capabili să privim în viitor, lucru care adesea ne provoacă neliniște și nefericire. Dar una dintre cele mai mari dovezi pe care le avem cu privire la bunătatea plină de iubire a lui Dumnezeu este tocmai faptul că El ne ascunde evenimentele zilei de mâine. Faptul că nu cunoaștem ce va fi mâine ne face să fim mai atenți și mai stăruitori astăzi. Noi nu putem vedea ce stă înaintea noastră. Uneori, chiar și cele mai bine întocmite planuri ale noastre par neînțelepte și greșite. Și ne gândim: „O, dacă am putea cunoaște viitorul!” Dar Dumnezeu vrea ca aceia care sunt copiii Lui să se încreadă în El și să fie gata să meargă oriunde îi conduce El. Noi nu cunoaște timpul exact când Domnul nostru Se va arăta pe norii cerului, dar El ne-a spus că singura noastră siguranță stă în a fi gata permanent – într-o stare de veghere și de așteptare. Indiferent că avem înaintea noastră un an sau cinci sau zece, noi trebuie să fim astăzi credincioși încrederii care ne-a fost acordată. Noi trebuie să îndeplinim îndatoririle fiecărei zile cu tot atâta credincioșie ca și când ziua aceea ar fi ultima. – That I May Know Him, p. 358

Trebuie să veghem, având în vedere venirea Fiului omului; de asemenea, trebuie să fim sârguincioși; se cere și să lucrăm, și să așteptăm; cele două trebuie unite. Aceasta va da echilibru caracterului creștin care va fi bine dezvoltat, simetric. Nu trebuie să avem simțământul că trebuie să neglijăm orice altceva și să ne dedicăm doar meditației, studiului și rugăciunii; și nici să fim fără astâmpăr și mereu în grabă și cu treburi, neglijând evlavia personală. Așteptarea, vegherea și lucrul trebuie îmbinate. „Nu leneși în lucru, ci zeloși în spirit, slujind Domnului.” – Căminul adventist, p. 23

Cât de mulți vor deplânge ocaziile pierdute, când va fi pentru totdeauna prea târziu! Astăzi, avem talente și ocazii, dar nu știm cât timp vor mai fi ale noastre. Așadar, să lucrăm cât încă este zi, căci vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra. „Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând așa.” – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 167

Marți, 10 septembrie

El [Pavel] a spus că Hristos, după moartea Sa, „a înviat a treia zi, după Scripturi; și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată… În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toți mi S-a arătat și mie.”
Cu putere convingătoare, apostolul a prezentat marele adevăr cu privire la înviere. „Dacă nu este o înviere a morților”, argumenta el, „nici Hristos n-a înviat. Și dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, și zadarnică este și credința voastră… Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii! Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți.”

Apostolul a purtat mintea fraților corinteni înainte, spre triumful dimineții învierii, când vor fi sculați la viață toți sfinții care au adormit pentru ca, de atunci încolo, să trăiască în veșnicie cu Domnul. „Iată”, afirmă apostolul, „vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați… Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!” – Faptele apostolilor, pp. 320–321

Apoi mi-a fost îndreptată atenția către slava cerului, către comoara strânsă pentru cei credincioși. Totul era strălucitor și încântător. Îngerii începeau să cânte o cântare minunată, apoi încetau să cânte și își scoteau cununile de pe cap și le aruncau sclipitoare la picioarele lui Isus și strigau cu glasuri melodioase: „Slavă! Aleluia!” M-am alăturat cântecelor lor de laudă și cinste, adresate Mielului, și, de fiecare dată când îmi deschideam gura pentru a-L lăuda, aveam un simțământ inexprimabil provocat de slava care mă înconjura. Era încă și mai mult, o greutate nespus de mare și veșnică de slavă. Îngerul a spus: „Mica rămășiță a celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, care păzesc poruncile Lui și sunt credincioși până la sfârșit se vor bucura de această slavă, vor fi mereu în prezența lui Isus și vor cânta în compania îngerilor sfinți.”– Scrieri timpurii, p. 66

Chiar de voi cădea la datorie înainte de venirea Domnului, dacă sunt credincioasă, Îl voi vedea pe Isus și voi fi ca El, atunci când toți cei din morminte vor ieși afară. Oh, ce bucurie de nedescris să-L vedem pe Cel pe care L-am iubit – să vedem slava Aceluia care Și-a dat viața pentru noi – să privim acele mâini străpunse pentru răscumpărarea noastră, întinse spre noi în semn de binecuvântare și de bun venit! Ce importanță are că suferim și trudim aici, dacă vom ajunge să obținem învierea și viața! Vom aștepta cu răbdare până când se va încheia timpul încercării noastre și apoi ne vom înălța glasul într-un strigăt fericit de biruință.” – Schițe din viața mea, p. 266

Miercuri, 11 septembrie

Vicleanul înșelător s-a dovedit a fi un acuzator, un mincinos, un chinuitor și un ucigaș; dar indiferent ce i-ar fi determinat pe alții să spună despre tine, Domnul îi poate spune: … „Nu ai voie să te așezi între acest suflet și Mine. Nu ai voie să te interpui între Mine și sufletul pentru a cărui răscumpărare am murit Eu.” … Apropie-te de Isus și așază-ți mâna în mâna Lui, și El te va prinde de mână și nu va da drumul sufletului care își pune credința în El. …
Trăind cu credința în puterea lui Isus Hristos, nu în propria eficiență și înțelepciune, vei trece prin orice dificultate și prin orice ispită. Așteaptă cu răbdare, veghează, roagă-te și ține cu putere de făgăduințele primite. Oricât de mult ți-ar lovi sau ți-ar răni dușmanii sufletul, iartă-i și, păstrându-ți credința în Hristos, vei descoperi că El este asemenea umbrei unei stânci mari într-un pământ ars de sete. … Îndură presiunea. Supune-te celor care îți greșesc, mai degrabă îndură suferința religioasă de dragul lui Hristos decât să păcătuiești împotriva lui Dumnezeu, căutând să te salvezi singur. …
Isus vede sufletul care este ispitit, iar inimii smerite și zdrobite, duhului supus, El îi oferă har și mângâiere. – The Upward Look, p. 42

Orice ascultare adevărată vine din inimă. Hristos a lucrat în felul acesta. Și, dacă noi consimțim, El Se va identifica în așa măsură cu gândurile și cu țintele noastre, încât va lega inima și mintea noastră cu voința Sa, astfel că, atunci când ascultăm de El, vom împlini propriile îndemnuri. Voința, înnobilată și sfințită, își va găsi cea mai mare plăcere în slujirea Lui. Când Îl cunoaștem pe Dumnezeu așa cum avem privilegiul să-L cunoaștem, viața noastră va fi o viață de continuă ascultare. Prin aprecierea caracterului lui Hristos, prin comuniunea cu Dumnezeu, păcatul va ajunge pentru noi ceva odios. – Hristos, Lumina lumii, p. 668

Judecățile lui Dumnezeu vin peste lumea noastră. Națiunile pământului tremură. Vor fi încercări și confuzie la tot pasul; oamenii își vor da sufletul de groază. Și noi ce vom face în ziua aceea? Chiar dacă pământul se va clătina ca un om beat și va tremura ca o colibă, dacă ne-am pus încrederea în Dumnezeu, El ne va izbăvi. „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt … se odihneşte la umbra Celui Atotputernic.” Pentru că zici: «Domnul este locul meu de adăpost!» şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.” – Sons and Daughters of God, p. 354

Joi, 12 septembrie

În cetatea lui Dumnezeu „nu va fi noapte”. Nimeni nu va avea nevoie și nu va dori odihnă. Acolo nu va fi oboseală în a face voia lui Dumnezeu și în a da laudă Numelui Său. Vom simți mereu prospețimea dimineții și mereu vom fi departe de încheierea ei. „Nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina” (Apocalipsa 22:5). Lumina soarelui va fi înlocuită cu o lumină care nu este supărătoare, cu toate că întrece strălucirea de la amiază. Slava lui Dumnezeu și a Mielului inundă Cetatea sfântă cu o lumină care nu slăbește. Cei răscumpărați umblă în slava fără soare a unei zile permanente.
„În cetate n-am văzut niciun Templu; pentru că Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic, ca și Mielul, sunt Templul ei” (Apocalipsa 21:22). Poporul lui Dumnezeu are privilegiul să păstreze o legătură deschisă cu Tatăl și cu Fiul. „Acum vedem ca într-o oglindă întunecată” (1 Corinteni 13:12). Privim chipul lui Dumnezeu reflectat ca într-o oglindă, în lucrările naturii și în procedeele Sale cu oamenii, dar atunci Îl vom vedea față în față, fără vălul încețoșat între noi. Vom sta în prezența Lui și vom privi slava feței Sale. – Tragedia veacurilor, pp. 676–677

Noi putem avea o viziune asupra viitorului, asupra fericirii cerești. În Biblie, sunt descoperite viziunile gloriei viitoare, scene zugrăvite de mâna lui Dumnezeu, și acestea sunt scumpe bisericii Sale. Prin credință, noi putem sta pe pragul cetății veșnice și auzi plăcuta urare de bun venit adresată acelora care, în viața aceasta, au conlucrat cu Hristos, socotind ca o cinste să sufere pentru Numele Său. Atunci când sunt rostite cuvintele: „Veniți binecuvântații Tatălui Meu”, ei își aruncă la picioarele Răscumpărătorului coroanele lor, exclamând: „Vrednic este Mielul care a fost junghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!” „A Celui ce șade pe scaunul de domnie și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor” (Matei 25:34; Apocalipsa 5:12,13). – Faptele apostolilor, pp. 601–602

Suntem în drum spre casă. Acela care ne-a iubit atât de mult, încât a murit pentru noi, ne-a zidit o cetate. Noul Ierusalim este locul nostru de odihnă. În cetatea lui Dumnezeu nu va fi tristețe. Nu se va mai auzi niciodată vaiet de durere, nici bocet de speranțe neîmplinite și de sentimente îngropate. În curând, veșmintele întristării vor fi schimbate cu haina de nuntă. În curând, vom fi martori la încoronarea Împăratului nostru. Aceia a căror viață a fost ascunsă cu Hristos, aceia care pe acest pământ au luptat lupta cea bună a credinței vor străluci de slava Răscumpărătorului în Împărăția lui Dumnezeu.
Nu va mai fi mult până Îl vom vedea pe Acela în care sunt adunate speranțele noastre de viață veșnică. Și în prezența Lui toate încercările și suferințele acestei vieți vor fi ca nimic. … Priviți în sus, priviți în sus și faceți credința voastră să sporească fără încetare. Lăsați credința aceasta să vă călăuzească pe cărarea îngustă care duce prin porțile cetății la Dumnezeu în marele viitor, întinsul, nemărginitul viitor de slavă care este pentru cei răscumpărați. – The Faith I Live By, p. 362

Vineri, 13 septembrie

Studiu suplimentar
Faptele apostolilor, „Chemarea la o treaptă mai înaltă”, pp. 309–322.